13 definiții pentru taftur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal, cu care se leagă scările la șa etc. – Din tc. tapkur [kolam].

taftur sm [At: (a. 1790) ap. ȘIO II1, 344 / V: (reg) tăfturi, tâfturi ssp, tast~, toftar, tuf~ s / A și: (reg) taf~ / Pl: ~i, (reg) ~e, ~uri sn / E: ns cf tc tapkur] 1 (Îrg) Chingă cu care se strânge șaua sau pătura pe cal Si: (reg) troc2. 2 (îvr) Cureaua cu care se leagă scările la șa. 3 (Reg) Partea de pe piept a hamului1 (1). 4 (îrg) Brâu (1). 5 (Reg; îf tâfturi) Petice din care se țes covoare țărănești.

TAFTÚR, tafturi, s. m. Chingă cu care se strînge șaua sau pătura pe cal sau cu care se leagă scările la șa. Deschingai tafturii Pisicuții și-i luai povara din spate. HOGAȘ, M. N. 58. Ș-atunci bine că-i venea Numa-n tafturi se umfla Și departe-l azvîrlea. TEODORESCU, P. P. 523.

TAFTÚR ~e n. Chingă care se trece pe sub pântecele calului pentru a strânge șaua sau pentru a lega scările. /<turc. tapkur

taft(ur) m. curea sub pântecele calului: calul numa ’n tafturi se umfla și departe îl asvârlia POP. [Turc, TAPKUR].

taftúr n., pl. e (turc. tapkur, troc). Troc, chinga de deasupra, chingă în general: numa’n taftur se unfla (calu) și departe-l arunca; șapte chĭugĭ că mi-l chinga (închinga), șapte chingĭ, șapte tafture (P. P.); doŭă chimire, treĭ tafture (Doc.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TAFTÚR s. troc. (Cu ~ul se strânge șaua pe cal.)

TAFTÚR s. v. brâu, cingătoare.

TAFTUR s. troc. (Cu ~ se strînge șaua pe cal.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

táftur (-ri), s. m. – Chingă la cai. Tc. tapkur (Șeineanu, II, 343; Lokotsch 2021); după Pascu, Arch. Rom., VII, 560, din pol. taftái.

Intrare: taftur
taftur1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taftur
  • tafturul
  • tafturu‑
plural
  • tafturi
  • tafturii
genitiv-dativ singular
  • taftur
  • tafturului
plural
  • tafturi
  • tafturilor
vocativ singular
plural
taftur2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taftur
  • tafturul
  • tafturu‑
plural
  • tafture
  • tafturele
genitiv-dativ singular
  • taftur
  • tafturului
plural
  • tafture
  • tafturelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

taftur

etimologie: