4 definiții pentru troc (taftur)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

troc2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: rs трок] (Reg) Taftur (1).

2) troc n., pl. urĭ (rus. trok). Arm. Chinga de deasupra, numită și taftur și chingă de siguranță (o curea lată de 7-8 cm pusă pe șa).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROC s. taftur. (Cu ~ul se strânge șaua pe cal.)

TROC s. taftur. (Cu ~ se strînge șaua pe cal.)

Intrare: troc (taftur)
troc1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troc
  • trocul
  • trocu‑
plural
  • trocuri
  • trocurile
genitiv-dativ singular
  • troc
  • trocului
plural
  • trocuri
  • trocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

troc, trocurisubstantiv neutru

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.