14 definiții pentru tărăboi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. terboz, gr. thorybos.

tărăboi sn [At: CREANGĂ, A. 57 / V: (reg) dă~ / Pl: (nob) ~oaie / E: ngr Θόρυβος] (Pop) 1 Gălăgie mare SI: scandal, zarvă, (pfm) tămbălău, (reg) tălălău1, tololoi. 2 Agitație în jurul unui fapt. Si: vâlvă.

TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. tërboz, gr. thórybos.

TĂRĂBÓI s. n. Gălăgie mare; zarvă, larmă, scandal, tămbălău. Urmări multă vreme o coțofană care sărea făcînd un tărăboi asurzitor. AGÎRBICEANU, S. P. 103. Alți oameni apucă ciomege și bat... făcînd mare tărăboi. SEVASTOS, N. 315. Făceam un tărăboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru. CREANGĂ, A. 57.

TĂRĂBÓI n. 1) Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; hărmălaie; tevatură. 2) Dezordine mare. /cf. alb. tërboz, ngr. thorybos

tărăbóĭ n., pl. oaĭe (cp. cu alb. tărboĭ, înfuriĭ, cu gr. thórybos, tărăboĭ, cu rus. barabóĭ, sunet de barabană, și cu ceh. tarabiti se, a face zgomot). Gălăgie, tololoĭ, tumult, zgomot de vocĭ (de ex., al unor bețivĭ care se ceartă). – Și dărăboĭ (Munt. est). V. alarmă.

tărăboiu n. gălăgie: s’auzia un tărăboiu grozav CR. [Lit. sgomot de tarabă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tărăboi s. n., art. tărăboiul

tărăbói s. n., pl. tărăboáie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂRĂBOI s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărăbói (-oíuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.

Intrare: tărăboi
tărăboi substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăboi
  • tărăboiul
  • tărăboiu‑
plural
  • tărăboaie
  • tărăboaiele
genitiv-dativ singular
  • tărăboi
  • tărăboiului
plural
  • tărăboaie
  • tărăboaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tărăboi, tărăboaiesubstantiv neutru

  • 1. Gălăgie mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Urmări multă vreme o coțofană care sărea făcînd un tărăboi asurzitor. AGÎRBICEANU, S. P. 103. DLRLC
    • format_quote Alți oameni apucă ciomege și bat... făcînd mare tărăboi. SEVASTOS, N. 315. DLRLC
    • format_quote Făceam un tărăboi, de se strînsese lumea ca la comedie împrejurul nostru. CREANGĂ, A. 57. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.