Definiția cu ID-ul 512525:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tărăboi (-oiuri), s. n. – Zarvă, gălăgie, larmă. Origine incertă, probabil expresivă. S-a propus ceh. tarabiti se „a face zgomot” (Cihac, II, 401); tarabă (Tiktin); alb. tërboj „a turba” (Capidan, Dacor., III, 763). Nici una din aceste soluții nu pare posibilă.