16 definiții pentru tărcat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRCÁT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

TĂRCÁT, -Ă, tărcați, -te, adj. (Reg.) Cu pete de diferite culori (nearmonizate), pestriț, bălțat; dungat, vărgat. – Cf. magh. tarka.

tărcat, ~ă [At: ȘINCAI, HR. II, 91/32 / V: (reg) tar-, ~rceat, târ~, tărceat, terceat, tor~, ță~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf mg tarka] (Reg) 1 a Colorat diferit Si: pătat, pestriț, (pop) bălțat. 2 a (Îs) Săptămâna ~ă Harți (1). 3-4 smf, a (Animal) care are blana cu diferite pete de culoare.

TĂRCÁT, -Ă, tărcați, -te, adj. Dungat, vărgat, împestrițat, bălțat; p. ext. pătat. Cînele cel tărcat le veni întru întîmpinare. SADOVEANU, P. M. 19. Vite negre și tărcate, în loc de albe. I. IONESCU, D. 359. Fă-mă, doamne, ce mi-i face, Fă-mă năframă tărcată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ (Substantivat) Are doi cai și tărcații lui nu-s proști. CONTEMPORANUL, VIII 296.

TĂRCÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părul animalelor) Care are pete sau dungi de altă culoare; bălțat. 2) (despre stofe, haine) Care are (prea) multe culori; colorat fără gust. /<ung. tarka

tărcat a. cu pete mari de diferite colori prin păr (vorbind de vite): fig. năframă tărcată POP. [Ung, TARKA, bălțat).

țărcat2, ~ă a vz tărcat

tarcát, -ă adj. (ung. tarka, tarcat. D. rom. vine rut. tarkátiĭ și terkátiĭ. V. tărcuș, terchea-, țarcă). Est. Cu doŭă saŭ maĭ multe colorĭ: haĭne tarcate, motan tarcat. – Spre sud. tărcat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*tărcát adj. m., pl. tărcáți; f. tărcátă, pl. tărcáte

tărcát adj. m., pl. tărcáți; f. sg. tărcátă, pl. tărcáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRCÁT adj. 1. v. bălțat. 2. v. vărgat.

TĂRCAT adj. 1. bălțat, pătat, pestriț, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. bălțat, dungat, vărgat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.)

SĂPTĂMÂNA TĂRCÁTĂ s. v. cârneleagă, harți.

săptămîna tărca s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărcát (-tă), adj. – Pestriț, pătat cu două culori. – Var. Mold. tarcat. Mag. tarka (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 532; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 338). – Der. tărcătură, s. f. (pată de culoare; combinație de două culori).

Intrare: tărcat
tărcat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărcat
  • tărcatul
  • tărcatu‑
  • tărca
  • tărcata
plural
  • tărcați
  • tărcații
  • tărcate
  • tărcatele
genitiv-dativ singular
  • tărcat
  • tărcatului
  • tărcate
  • tărcatei
plural
  • tărcați
  • tărcaților
  • tărcate
  • tărcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)