16 definiții pentru târnui târnâi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn1 + suf. -ui.

târnui [At: LB / V: (reg) ~năi / Pzi: ~esc, (reg) târnui / E: târn1 + -ui] 1 vt (Pop) A mătura cu târnul1 (3) Si: (reg) a târșui. 2 vt (Reg) A îndepărta paiele mici din grâu. 3 vt (Pfm; fig) A târî pe cineva, trăgându-l de păr Si: a părui. 4 vt (Pfm; pex; fig) A bate zdravăn. 5 vt (Reg) A-și smulge părul de supărare, de necaz etc.

TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul1. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn1 + suf. -ui.

A TÂRNUÍ ~iésc tranz. pop. 1) A mătura cu târnul. 2) fig. A bate, trăgând de păr; a flocăi; a părui. /târn + suf. ~ui

A SE TÂRNUÍ mă ~iésc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de păruieli (unul cu altul); a se părui; a se flocăi. /târn + suf. ~ui

târnuì v. a târî de păr: acuș vă târnuesc prin casă CR. [V. târn).

TÎRNUÍ, tîrnuiesc și tî́rnui, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu tîrnul. (Refl. pas.) Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211. 2. Fig. A tîrî pe jos, trăgînd de păr; a părui, a bate zdravăn. Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122. Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164. Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597. ◊ Refl. reciproc. Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39. – Variantă: tîrnîí (CREANGĂ, P. 252) vb. IV.

TÂRNÂÍ vb. IV. v. târnui.

tî́rnîĭ (Mold.), dî́rnîĭ (Munt. vest) și tî́rnuĭ (Munt. est) saŭ -ĭésc, a v. tr. (sîrb. trijati, a freca, drijati, a grăpa, a zgîria hîrtia, rus. dérnutĭ, a zmulge. Rudă cu tîrlie, tîrliuș, dîrniuș). Fam. Trag în coace și’n colo, maĭ ales de păr: Isaiĭa dănțuĭește, ĭa-l de păr și-l tîrnîĭește (o parafrază glumeață a celor ce se cîntă în biserică la cununie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târnuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiésc, imperf. 3 sg. târnuiá; conj. prez. 3 să târnuiáscă

târnuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnuiésc, imperf. 3 sg. târnuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. târnuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRNUÍ vb. (prin Munt.) a târșui. (A ~ curtea.)

TÂRNUÍ vb. v. atinge, bate, lovi, părui.

TÎRNUI vb. (prin Munt.) a tîrșui. (A ~ curtea.)

tîrnui vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. PĂRUI.

Intrare: târnui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnui
  • târnuire
  • târnuit
  • târnuitu‑
  • târnuind
  • târnuindu‑
singular plural
  • târnuiește
  • târnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnuiesc
(să)
  • târnuiesc
  • târnuiam
  • târnuii
  • târnuisem
a II-a (tu)
  • târnuiești
(să)
  • târnuiești
  • târnuiai
  • târnuiși
  • târnuiseși
a III-a (el, ea)
  • târnuiește
(să)
  • târnuiască
  • târnuia
  • târnui
  • târnuise
plural I (noi)
  • târnuim
(să)
  • târnuim
  • târnuiam
  • târnuirăm
  • târnuiserăm
  • târnuisem
a II-a (voi)
  • târnuiți
(să)
  • târnuiți
  • târnuiați
  • târnuirăți
  • târnuiserăți
  • târnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnuiesc
(să)
  • târnuiască
  • târnuiau
  • târnui
  • târnuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnâi
  • târnâire
  • târnâit
  • târnâitu‑
  • târnâind
  • târnâindu‑
singular plural
  • târnâiește
  • târnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnâiesc
(să)
  • târnâiesc
  • târnâiam
  • târnâii
  • târnâisem
a II-a (tu)
  • târnâiești
(să)
  • târnâiești
  • târnâiai
  • târnâiși
  • târnâiseși
a III-a (el, ea)
  • târnâiește
(să)
  • târnâiască
  • târnâia
  • târnâi
  • târnâise
plural I (noi)
  • târnâim
(să)
  • târnâim
  • târnâiam
  • târnâirăm
  • târnâiserăm
  • târnâisem
a II-a (voi)
  • târnâiți
(să)
  • târnâiți
  • târnâiați
  • târnâirăți
  • târnâiserăți
  • târnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnâiesc
(să)
  • târnâiască
  • târnâiau
  • târnâi
  • târnâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnâi
  • târnâire
  • târnâit
  • târnâitu‑
  • târnâind
  • târnâindu‑
singular plural
  • târnâie
  • târnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnâi
(să)
  • târnâi
  • târnâiam
  • târnâii
  • târnâisem
a II-a (tu)
  • târnâi
(să)
  • târnâi
  • târnâiai
  • târnâiși
  • târnâiseși
a III-a (el, ea)
  • târnâie
(să)
  • târnâie
  • târnâia
  • târnâi
  • târnâise
plural I (noi)
  • târnâim
(să)
  • târnâim
  • târnâiam
  • târnâirăm
  • târnâiserăm
  • târnâisem
a II-a (voi)
  • târnâiți
(să)
  • târnâiți
  • târnâiați
  • târnâirăți
  • târnâiserăți
  • târnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnâie
(să)
  • târnâie
  • târnâiau
  • târnâi
  • târnâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnui
  • târnuire
  • târnuit
  • târnuitu‑
  • târnuind
  • târnuindu‑
singular plural
  • târnuie
  • târnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnui
(să)
  • târnui
  • târnuiam
  • târnuii
  • târnuisem
a II-a (tu)
  • târnui
(să)
  • târnui
  • târnuiai
  • târnuiși
  • târnuiseși
a III-a (el, ea)
  • târnuie
(să)
  • târnuie
  • târnuia
  • târnui
  • târnuise
plural I (noi)
  • târnuim
(să)
  • târnuim
  • târnuiam
  • târnuirăm
  • târnuiserăm
  • târnuisem
a II-a (voi)
  • târnuiți
(să)
  • târnuiți
  • târnuiați
  • târnuirăți
  • târnuiserăți
  • târnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnuie
(să)
  • târnuie
  • târnuiau
  • târnui
  • târnuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târnui târnâi

  • 1. A mătura cu târnul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târșui attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Aceste paie se tîrnuiesc în urmă și se duc cu grebla la marginea ariei. PAMFILE, A. R. 211.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn).
    exemple
    • Iar o tîrnuiește mama diseară și o cîrpește tat’su. PAS, Z. I 122.
      surse: DLRLC
    • Și hoațele... o scuipă și o tîrnuie. ARGHEZI, V. 164.
      surse: DLRLC
    • Mîna-n chică-i înfigea Și de păr îl tîrnuia. TEODORESCU, P. P. 597.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Școlarii se tîrnuiau între dînșii. DELAVRANCEA, H. TUD. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Târn + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98