11 definiții pentru târlic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRLÍC ~ci m. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte moale, fără tocuri, confecționat din postav sau din lână; papuc de casă. [Sil. târ-lic] /<turc. terlik

TÂRLÍCI s. m. pl. Papuci moi de casă, fără tocuri, confecționați din postav sau din lână. ♦ (Înv.) Pantofi căptușiți cu postav. [Var.: (pop.) târlígi s. m. pl.] – Din tc. terlik.

TÂRLÍCI s. m. pl. Papuci moi de casă, fără tocuri, confecționați din postav sau din lână. ♦ (Înv.) Un fel de pantofi căptușiți cu postav. [Var.: (pop.) târlígi s. m. pl.] – Din tc. terlik.

TÎRLÍCI s. m. pl. (Și în forma tîrligi) Papuci moi de casă fără tocuri, făcuți din postav sau din lînă. Surorile împleteau zorit la ciorapi, la tîrlici și mînuși. DELAVRANCEA, H. T. 269. ♦ (Învechit) Un fel de pantofi căptușiți cu postav peste care se purtau alți papuci. [Miu] sărută imineii Ciaușului și îi plînge pe tîrligii care i să ridică pe fluiere. DELAVRANCEA, S. 206. – Variantă: tîrlígi s. m. pl.

tîrlíc și (Dun. de jos) terlíc m. (turc. terlik; ngr. terliki). Pl. Tîrlițĭ, calacatîrĭ, papucĭ de postav de umblat pin casă orĭ de încălțat un mort. – Și stîrlicĭ (Mold. Munt. vest) și tîrligĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târlíc s. m., pl. târlíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRLÍC s. (Transilv. și Maram.) topancă. (Purta ~i în picioare.)

TÎRLIC s. (Transilv. și Maram.) topancă. (Purta ~ în picioare.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrlíc (ci), s. m.1. (Înv.) Pantofi papali, specie de ciorapi care se purtau în vîrful papucilor. – 2. Papuc, tăboc. – Var. durligi. Mr. tîrliche. Tc. terlik (Lokotsch 2072), cf. ngr. τερλίϰι, alb., bg. terlik.

Intrare: târlic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târlic
  • târlicul
  • târlicu‑
plural
  • târlici
  • târlicii
genitiv-dativ singular
  • târlic
  • târlicului
plural
  • târlici
  • târlicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)