35 de definiții pentru târg


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRG, târguri, s. n. 1. Spațiu mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ◊ Târgul de fete = serbare populară anuală, tradițională, care are loc pe Muntele Găina, în Țara Moților, și cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele. 2. Operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg (1); p. gener. operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguială. ◊ Loc. adv. La spartul târgului = la sfârșit de tot, târziu. ◊ Expr. A face (sau a încheia) târg(ul) cu cineva = a încheia cu cineva o tranzacție comercială. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzări sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț. ♦ (Pop.) învoială, acord, înțelegere. 3. Așezare orășenească (mai mică). ♦ (Pop.) Centrul unui oraș; partea orașului unde se află centru comercial. – Din sl. trŭgŭ.

TÂRG, târguri, s. n. 1. Loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc. ◊ Târgul de fete = serbare populară anuală, tradițională, care are loc pe Muntele Găina, în Țara Moților, și cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele. 2. Operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg (1); p. gener. operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguiala. ◊ Loc. adv. La spartul târgului = la sfârșit de tot, târziu. ◊ Expr. A face (sau a încheia) târg(ul) cu cineva = a încheia cu cineva, o tranzacție comercială. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț. ♦ (Pop.) Învoială, acord, înțelegere. 3. Așezare orășenească (mai mică). ♦ (Pop.) Centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial. – Din sl. trŭgŭ.

TÂRG ~uri n. 1) Loc special (de obicei într-o localitate) unde se vând și se cumpără (zilnic sau în anumite zile) produse agricole sau industriale, vite etc.; piață. Zi de ~. 2) Desfacere sau achiziționare de mărfuri în acest loc; operație de vânzare cumpărare. ◊ A veni la spartul ~ului a veni la sfârșitul unei activități. A se ajunge cu ~ul a se învoi cu prețul. A face (sau a încheia) ~ul a cădea de acord asupra unei afaceri. 3) pop. Localitate de tip orășenesc. 4) pop. Înțelegere în legătură cu ceva; învoială; acord. 5) înv. Parte a unui oraș unde era situat centrul comercial. /<sl. trugu

târg n. 1. od. oraș: sate și târguri; 2. azi, orășel, loc de târg: a se duce la târg; 3. loc public într’un oraș unde se vând cele trebuincioase pentru nevoile vieții: a se duce în târg; 4. reunire la târg: zi de târg; 5. epoca când se ține târgul: târgul Moșilor; 6. învoeală de preț, cumpărătoare: a se ajunge cu târgul. [Slav. TRŬGŬ, bâlciu și locul unde se ține: târgul servia ca centru de schimb între produsele regiunii muntoase și cele din șes].

TÎRG, tîrguri, s. n. 1. Loc mai întins într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vînd și se cumpără (zilnic sau la date anumite) vite, cereale, lemne (v. obor) sau zarzavaturi și alte alimente (v. piață, hală); p. ext. activitatea de vînzare-cumpărare care se desfășoară în acel loc. Din tîrgul vitelor, în ceasul acela se zărea cîmpul sur. CAMILAR, N. II 328. Era zi de tîrg și Costea Martac trebuia să se ducă la oraș. SANDU-ALDEA, U. P. 18. Aduceți-vă aminte de scena ce se petrece la tîrgul anual din orașul de reședință a județului. GHEREA, ST. CR. III 108. Azi e duminecă, mîne luni și zi de tîrg. CREANGĂ, A. 18. ◊ Tîrg de mostre v. mostră. Tîrgul de fete = serbare populară anuală, tradițională în Țara Moților (cu care prilej tinerii își aleg adesea miresele). Tîrg de țară = tîrg care se ține la date fixe (o dată sau de mai multe ori pe an) și la care participă satele din cuprinsul unei regiuni. ◊ Loc. adv. La spartul tîrgului = la sfîrșit de tot; prea tîrziu. Îi era ciudă că nu și-a ținut gura și că în felul acesta a putut Baciu să-l lucreze tocmai la spartul tîrgului. PAS, Z. III 287. 2. Vînzare-cumpărare (v. tranzacție, afacere); tocmeală, tîrguială. Tîrgul nu s-a putut încheia. BOGZA, A. Î. 69. Făcuseră împreună... cîteva tîrguri norocoase. GALACTION, O. I 174. ◊ Expr. A face tîrg (sau tîrgul) cu cineva = a încheia cu cineva o afacere. A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu tîrgul = a cădea de acord asupra prețului unei vînzări sau al unei cumpărări; a cădea la învoială, a se învoi din preț. Se vede că nu s-au ajuns cu tîrgul. ALECSANDRI, la CADE. Ți-oi da treizeci. – Încă mai ai mult pînă mi-i ajunge cu tîrgul. NEGRUZZI, S. I 90. A rupe tîrgul v. rupe. A rupe inima tîrgului v. inimă. A se apropia cu tîrgul v. apropia. ♦ Învoială, acord. Io să mor de dor, de drag, Tîrg cu nime nu mai fac. HODOȘ, P. P. 105. 3. (Astăzi rar) Oraș, orășel. Tîrgul era tăcut și încremenit în frig. DUMITRIU, N. 66. Hotelul era în inima tîrgului, în fața pieței. BASSARABESCU, S. N. 23. Boierii se adunară De la tîrg și de la țeară Și trei zile se vorbiră. ALECSANDRI, P. P. 179. ♦ Centrul orașului, partea unde se află prăvăliile. Eram în tîrg la cofetărie. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 34. Ei spuneau că se duc prin tîrg să mai umble. BUJOR, S. 147. Haidem cu toții în tîrg să ne cumpărăm haine frumoase. VLAHUȚĂ, O. A. III 17. Eu, am n-am să-ntîlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în tîrg. CARAGIALE, O. I 114.

expozíție-târg (internaționál) s. f. Expoziție cu caracter de târg (internațional) ◊ „Sâmbătă dimineață s-a deschis în pavilionul noului combinat apicol de la Băneasa prima Expoziție-târg internațional de apicultură.” Sc. 29 VIII 65 p. 1. ◊ Expoziția-târg de la Halele Obor.” I.B. 26 IX 66 p. 1. ◊ „Peste 400 din cele mai frumoase și mai productive animale au fost prezentate la cea de-a 8-a ediție a expoziției-târg anuale de la Sighetul Marmației – «Bruna de Maramureș».” Sc. 1 VII 75 p. 5; v. și I.B. 18 VII 67 p. 1, R.l. 3 IX 78 p. 2, I.B. 14 V 82 p. 4 (din expoziție + târg [internațional])

târg-concúrs s. n. Târg în cadrul căruia au loc concursuri ◊ „Se va deschide reputatul târg al olarilor, dar și unul – în piața Grivița – de jucării și miniaturi din ceramică realizate de copii, un târg-concurs cu premii.” R.l. 31 VII 73 p. 2 (din târg + concurs)

târg-expozíție s. n. Expoziție cu vânzare în cadrul unui târg ◊ „Acum câteva zile a avut loc la Sighet primul târg-expoziție din rasa brună de Maramureș.” Sc. 31 III 62 p. 1 (din târg + expoziție)

Fierbinți pl. sat în județul Ilfov, reședința plășii Fierbinți: 4600 loc.

Neamțu m. 1. (Muntele), porțiune a Carpaților, desparte basinul Moldovei de al Bistriței; 2. gârliță, afluent al Moldovei; 3. județ așezat în partea de N.-V. a Moldovei: 169.000 loc. Cap. Piatra; 4. (Târgu-Neamțu), oraș în județul cu acelaș nume: 10.000 loc. Spital și fabrică de postav.

Ocna f. 1. sau Ocnele-Mari, orășel în jud. Vâlcea cu bogate saline: 5800 locuitori. Penitenciar și stabilimente balneare; 2. (Târgu-Ocna), orășel în jud. Bacău cu cele mai mari saline din țară: 9500 loc. Stațiune climaterică și balneară. Mare penitenciar pentru cei osândiți pe vieață; 3. (Sibiului) numit de Unguri Vizakna și de Sași Salzburg, localitate la N.-V. de Sibiu, cu băi și mine bogate de sare: 3772 locuitori.

Oșorheiu n. sau Târgul-Mureșului, numit de Unguri Máros-Vásárhely, județ și oraș pe malul stâng al Mureșului. ║ V. Mureș. Oraș principal al Săcuilor și cel mai important punct strategic al Ardealului, Bibliotecă, Curte de justiție supremă: 25.000 loc.

Târgu-Frumos n. com. urb. în jud. Iași: 6000 loc.; Pepeni mari (harbuzi), comerț cu pește. Bâlciu în Iulie.

Târgu-Jiu n. oraș așezat de partea stângă a Jiului: 9700 loc., cap. județului Gorjiu. Loc de târg de două ori pe an.

Târgu-Mureșului n. V. Oșorheiu.

Târgu-Săcuilor n. oraș în Ardeal în jud. Trei-Scaune, numit de Unguri Kezdi-Vásárhely; 5000 loc.

tîrg n., pl. urĭ (vsl. trŭgŭ, tîrg, oraș [de unde bg. tŭrg, mezat; rus. torg, tîrg, negoț], sued. torg, germ. burg, [de unde lat. burgus], fr. bourg. V. burghez, pîrgar). Oraș (Vechĭ): sate și tîrgurĭ. Orășel: Tîrgu Frumos. Pĭață saŭ hală cu marfă de vînzare maĭ ales de mîncare: tîrgu noŭ din Galațĭ. Vorbe p. a te învoi la vînzare și cumpărare: tîrgu n’are mînie (dacă ți se pare prea scump cît cer eŭ saŭ prea puțin cît îțĭ daŭ, nu trebuĭe să te superĭ). Învoĭală, Încheĭerea uneĭ afacerĭ: din doŭă vorbe, tîrgu fu gata. Zi de tîrg, zi cînd tîrgu e deschis, maĭ ales cînd vin țăraniĭ la oraș și vînd de ale lor cumpărînd altele în schimb. A te duce în tîrg, a ĭeși pin oraș: boĭeru nu era acasă, ci pe la vizite pin tîrg. V. bîlcĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târg s. n., pl. tấrguri

*Tấrgu-Múreș s. propriu n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRG s. 1. v. piață. 2. bâlci, iarmaroc, (pop.) drăgaică, (înv.) zbor. (~ul de la Buzău.) 3. v. obor. 4. târguială, tocmeală, (rar) precupețire, (reg.) tocmă. (~ul a ținut mult.) 5. v. orășel.

TÂRG s. v. acord, aranjament, centru, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, legământ, oraș, pact, tranzacție.

TÎRG s. 1. piață, (la orientali) bazar, (înv.) tîrgoviște. (Își vinde produsele la ~.) 2. bîlci, iarmaroc, (pop.) drăgaică, (înv.) zbor. (~ de la Buzău.) 3. obor. (~ de vite.) 4. tîrguială, tocmeală, (rar) precupețire, (reg.) tocmă. (~ a ținut mult.) 5. orășel. (Un ~ de provincie.)

tîrg s. v. ACORD. ARANJAMENT. CENTRU. COMBINAȚIE. CONTRACT. CONVENȚIE. ÎNȚELEGERE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. LEGĂMÎNT. ORAȘ. PACT. TRANZACȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrg (-guri), s. n.1. Loc întins într-o localitate unde se vînd vite, cereale, lemne etc., obor. – 2. Contract, afacere încheiată. – 3. Piață, hală. – 4. Oraș, orășel. – 5. Tranzacție, vînzare-cumpărare. – 6. Învoială, înțelegere, discuție, sume date și primite. Sl. trŭgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 401; Conev 77), cf. rus. torg „obor”, alb. treg. Legătura cu un preromanic *terg (Lozovan, ZRPh., LXXXIII, 128 și 134) este posibilă, dar nu pare suficient documentată. Prima organizare administrativă a tîrgurilor este cea a lui Alexandru Lăpușneanu, în 1561. Der. tîrgar, s. m. (înv., zaraf, bancher; Trans., cumpărător, client); tîrgoveț, s. m. (orășean, locuitor al orașului), din sl. trŭgovĭcĭ; tîrgoveață, s. f. (orășeancă); tîrgoveți, vb. refl. (a se face orășean); tîrgui, vb. (a cumpăra; refl., a se tocmi, a discuta prețul; înv., a cădea la învoială), din sl. trŭgovati; tîrguială, s. f. (învoială; cumpărătură). De aici și Tîrgoviște, numele unui oraș, vechea capitală a Munteniei, cf. bg. tèrgovište, și expresia gură de Tîrgoviște „gură-rea”, pe care Weigand, Jb., XVI, 76, o interpretează greșit pornind de la înțelesul Tîrgoviște „tîrg în general”, cf. Tiktin; e sigur că acest cuvînt se folosea înainte ca nume comun, dar la fel de clar este că expresia se datorează reputației de care se bucurau femeile din orașul cu același nume.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FIERBINȚI-TÂRG, com. în jud. Ialomița, pe Ialomița, în C. Vlăsiei; 5.357 loc. (1995). Stație de c. f.

FILIPEȘTII DE TÂRG, com. în jud. Prahova; 8.021 loc. (1995). Ruinele palatului Cantacuzino (sec. 17); conacul Filipescu (sec. 18), clădirea Poștei (sec. 18).

RÂU TÂRGULUI, râu, afl. stg. al Râului Doamnei, în amonte de Mărăcineni; 67 km. Izv. din m-ții Iezer, de sub vf. Păpușa, de la 2.050 m lat., străbate zona montană pe direcție N-S, pe o pantă medie de 50‰, la Câmpulung pătrunde în zona Muscelelor Argeșului, iar în aval de Mihăiești drenează partea de V a piem. Cândești, separând-o de dealurile Argeșului. În cursul superior, în satele Lerești și Voinești au fost construite și date în folosință (1987) câte o hidrocentrală cu puteri instalate de 19 MW și, respectiv, 5,2 MW.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ajunge la spartul târgului expr. a ajunge prea târziu

a rupe gura lumii / târgului expr. a uimi un anturaj / pe cei care te cunosc printr-o realizare deosebită.

a rupe inima târgului expr. (iron.) 1. a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă. 2. v. a rupe gura lumii.

a sosi la spartul târgului expr. a sosi undeva prea târziu, după încheierea evenimentului care interesa.

a veni la spartul târgului expr. a sosi undeva după încheierea unui eveniment; a sosi prea tîrziu.

la spartul târgului expr. prea târziu.

Intrare: târg
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târg
  • târgul
  • târgu‑
plural
  • târguri
  • târgurile
genitiv-dativ singular
  • târg
  • târgului
plural
  • târguri
  • târgurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)