târg n. 1. od. oraș: sate și târguri; 2. azi, orășel, loc de târg: a se duce la târg; 3. loc public într’un oraș unde se vând cele trebuincioase pentru nevoile vieții: a se duce în târg; 4. reunire la târg: zi de târg; 5. epoca când se ține târgul: târgul Moșilor; 6. învoeală de preț, cumpărătoare: a se ajunge cu târgul. [Slav. TRŬGŬ, bâlciu și locul unde se ține: târgul servia ca centru de schimb între produsele regiunii muntoase și cele din șes].