11 definiții pentru târâș (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤRÂȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.

târâș1 [At: MINEIUL (1776), 1922/2 / V: (reg) tăr~, târ~, trăă av, iș av, sn / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: târî + -iș] 1 av (Pop) Târât2 (1) pe jos. 2 av (Pop) Trăgând după sine cu sila. 3 av Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut). 4 av (Pop) Abia mișcându-și picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. 5 av (Pop; fig; și, reg, îlav ~ grăpiș sau gropiș) Cu (mare) greutate Si: anevoie. 6 av (Pop; îe) A o duce ~ A-i merge cuiva mai mult rău decât bine. 7 sn (Înv) Târâre (4). 8 sn (Reg; îlav) Pe ~ Trăgând pe jos (după sine). 9 sn (Reg; îlav) De-a ~ul Târându-se pe jos. 10 sn (Buc; îlav) Cu ~ul Cu totul. 11 sm (Reg; în descântece) Șarpe. 12 sn (Reg) Buștean târât din pădure. 13 sn (Îrg) Sarcină de nuiele, de lemne, de paie care se transportă prin târâre (1). 14 sn (Reg) Unealtă cu ajutorul căreia se trag paiele de la mașina de treierat, formată dintr-un triunghi legat cu o funie, de care trag caii sau dintr-un lanț care se înfășoară peste grămada de paie și este tras de boi. 15 sn (Reg) Laț de funie cu care se prinde o căpiță pentru a fi transportată. 16 sn (Înv) Creangă pe care se transportă fânul prin târâre (1). 17 sn (Înv) Cantitatea de fân transportată cu târâșul (16). 18 sm (Reg) Târlic (3).

TÂRẤȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.

TÎRÎ́Ș2, tîrîșuri, s. n. Acțiunea de a (se) tîrî; tîrît. Își începu iar tîrîșul și steagul alb părea că se trage din fața lui. CAMILAR, N. I 440. ♦ Sarcină, povară care se trage (cu tînjala) după sine. Tîrîșurile de paie... se îngrămădeau mai încolo. SANDU-ALDEA, U. P. 100.

1) tîrî́ș n., pl. urĭ saŭ e (d. tîrîș 2). Vest. Crangă, tîrn saŭ cĭoaclă pe care se tîrăște fînu. Cantitatea de fîn dusă pe această crangă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târấș2 s. n., pl. târấșuri

târâș s. n., pl. târâșuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târâș, târâși, s.m. (reg.) 1. șarpe. 2. papuc fără călcâi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sabie-târâș expr. (deț.) om condamnat pentru omor deosebit de grav.

Intrare: târâș (s.n.)
târâș1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâș
  • târâșul
  • târâșu‑
plural
  • târâșuri
  • târâșurile
genitiv-dativ singular
  • târâș
  • târâșului
plural
  • târâșuri
  • târâșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târâș (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a (se) târî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târâre târât (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Își începu iar tîrîșul și steagul alb părea că se trage din fața lui. CAMILAR, N. I 440.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Sarcină, povară care se trage (cu tânjala) după sine.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tîrîșurile de paie... se îngrămădeau mai încolo. SANDU-ALDEA, U. P. 100.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Târî + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09