6 definiții pentru târât (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRÂT s. n. Târâre. – V. târî.

TÂRÂT s. n. Târâre. – V. târî.

târât1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: târî] 1-4 Târâre (1-4). 5 (Îrg) Zgomot produs de trasul unei greutăți pe pământ Si: (reg) târâit1 (5), tărșâit1 (2).

TÎRÎT1 s. n. Acțiunea de a (se) tîrî; tîrîre. Ne reluăm tîrîtul comun, de uriaș miriapod. CAMIL PETRESCU, V. 18.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: târât (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târât
  • târâtul
  • târâtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târât
  • târâtului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâtsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a (se) târî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târâre
    • format_quote Ne reluăm tîrîtul comun, de uriaș miriapod. CAMIL PETRESCU, V. 18. DLRLC
etimologie:
  • vezi târî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.