11 definiții pentru târâș (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TẤRÂȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.
târâș1 [At: MINEIUL (1776), 1922/2 / V: (reg) tăr~, târ~, trăăiș av, ~âiș av, sn / Pl: ~uri sn, ~i sm / E: târî + -iș] 1 av (Pop) Târât2 (1) pe jos. 2 av (Pop) Trăgând după sine cu sila. 3 av Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut). 4 av (Pop) Abia mișcându-și picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. 5 av (Pop; fig; și, reg, îlav ~ grăpiș sau gropiș) Cu (mare) greutate Si: anevoie. 6 av (Pop; îe) A o duce ~ A-i merge cuiva mai mult rău decât bine. 7 sn (Înv) Târâre (4). 8 sn (Reg; îlav) Pe ~ Trăgând pe jos (după sine). 9 sn (Reg; îlav) De-a ~ul Târându-se pe jos. 10 sn (Buc; îlav) Cu ~ul Cu totul. 11 sm (Reg; în descântece) Șarpe. 12 sn (Reg) Buștean târât din pădure. 13 sn (Îrg) Sarcină de nuiele, de lemne, de paie care se transportă prin târâre (1). 14 sn (Reg) Unealtă cu ajutorul căreia se trag paiele de la mașina de treierat, formată dintr-un triunghi legat cu o funie, de care trag caii sau dintr-un lanț care se înfășoară peste grămada de paie și este tras de boi. 15 sn (Reg) Laț de funie cu care se prinde o căpiță pentru a fi transportată. 16 sn (Înv) Creangă pe care se transportă fânul prin târâre (1). 17 sn (Înv) Cantitatea de fân transportată cu târâșul (16). 18 sm (Reg) Târlic (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
târâș2 sn vz teras
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRẤȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎRÎ́Ș2, tîrîșuri, s. n. Acțiunea de a (se) tîrî; tîrît. Își începu iar tîrîșul și steagul alb părea că se trage din fața lui. CAMILAR, N. I 440. ♦ Sarcină, povară care se trage (cu tînjala) după sine. Tîrîșurile de paie... se îngrămădeau mai încolo. SANDU-ALDEA, U. P. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) tîrî́ș n., pl. urĭ saŭ e (d. tîrîș 2). Vest. Crangă, tîrn saŭ cĭoaclă pe care se tîrăște fînu. Cantitatea de fîn dusă pe această crangă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
târấș2 s. n., pl. târấșuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târâș s. n., pl. târâșuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
târîș.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
târâș, târâși, s.m. (reg.) 1. șarpe. 2. papuc fără călcâi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
sabie-târâș expr. (deț.) om condamnat pentru omor deosebit de grav.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
târâș (s.n.)
- 1. Acțiunea de a (se) târî.exemple
- Își începu iar tîrîșul și steagul alb părea că se trage din fața lui. CAMILAR, N. I 440.surse: DLRLC
- 1.1. Sarcină, povară care se trage (cu tânjala) după sine.surse: DLRLC un exempluexemple
- Tîrîșurile de paie... se îngrămădeau mai încolo. SANDU-ALDEA, U. P. 100.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- Târî + sufix -iș.surse: DEX '98 DEX '09