21 de definiții pentru tâmpănă / tâmpină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TẤMPĂNĂ, tâmpăne, s. f. (Înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpină s. f.] – Din sl. tompanŭ.

TẤMPINĂ, s. f. v. tâmpănă.

tâmpină sf [At: PSALT. 308 / V: (înv) tămpănă, tămpenă, ~pănă, ~penă, timpănă, timpenă, tim~ / Pl: ~ne / E: slv тѫпанъ, ngr τύμπανον] 1 (Muz; înv) Dairea (2). 2 (Muz; înv; imp) Tobă1 (1). 3 (Trs; dep; îf tâmpănă) Burtă mare.

TẤMPINĂ, tâmpine, s. f. (Înv.) Dairea; (impr.) tobă, darabană. [Var.: tấmpănă s. f.] – Din sl. tompanŭ.

TÍMPINĂ s. f. v. tîmpină. corectat(ă)

TÍMPINĂ s. f. v. tîmpină.

TÎ́MPINĂ, tîmpine, s. f. (Învechit și arhaizant) Instrument muzical, format dintr-o bucată de piele întinsă pe un cerc ca o ramă de sită, de obicei cu zurgălăi de jur împrejur și care, lovit cu mîna, scoate sunete; (impropriu) tobă, darabană. V. dairea, tamburină. Într-un ostrov... se aude pe toată noaptea bătîndu-se tîmpine (tobe). GORJAN, H. II 11. – Variante: tímpină (ISPIRESCU, L. 2), tî́mpănă (SADOVEANU, O. VII 11) s. f.

tâmpină f. tobă mică: slujitorii deteră în tâmpine și în surle ISP. [Slav. TÕPANŬ, (din lat. TYMPANUM]).

tímpină și tî́mpină f., pl. e (mgr. și vgr. týmpanon, pl. -a, daĭra; de unde și lat. týmpanum și vsl. tompanŭ. V. timpan, întimpin). Vechĭ. Daĭra. Darabană. – Și tîmpănă, pl. ene, la Cor. și Ps. S. și ăne. Mrom. tî́mbînă, tobă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tâmpănă/tâmpină (înv.) s. f., g.-d. art. tâmpenei/tâmpinei; pl. tâmpene/tâmpine

tâmpănă/tâmpină s. f., g.-d. art. tâmpenei/tâmpinei; pl. tâmpene/tâmpine

!tâmpină (înv.) s. f., g.-d. art. tâmpinei; pl. tâmpine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂMPINĂ s. v. dairea, darabană, tobă.

tîmpină s. v. DAIREA. DARABANĂ. TOBĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîmpănă (-pene), s. f. – Dairea, tobă, darabană. – Var. tîmpină, timpină, tîmpăne.Mr. timpiná, timpină, megl. tompănă. Sl. timĭpanĭ (Cihac, II, 410; Byhan 337; Tiktin; Vasmer, Gr., 142; Candrea) din mgr. τύμπανον; se poate presupune o formă sl. tąpanŭ, care ar explica și bg. tăpan, sau chiar o alterare imîm, greu de explicat în elementele sl. Din acest motiv, Pușcariu, Lr., I, 281, preferă să pornească de la un lat. *tympenum < tympanum, care nu pare mai clar. Sec. XVI, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tímpină, tímpine, s.f. (înv.) darabană, tobă, daira.

Intrare: tâmpănă / tâmpină
tâmpănă substantiv feminin
substantiv feminin (F21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpănă
  • tâmpăna
plural
  • tâmpene
  • tâmpenele
genitiv-dativ singular
  • tâmpene
  • tâmpenei
plural
  • tâmpene
  • tâmpenelor
vocativ singular
plural
tâmpină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmpină
  • tâmpina
plural
  • tâmpine
  • tâmpinele
genitiv-dativ singular
  • tâmpine
  • tâmpinei
plural
  • tâmpine
  • tâmpinelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timpină
  • timpina
plural
  • timpine
  • timpinele
genitiv-dativ singular
  • timpine
  • timpinei
plural
  • timpine
  • timpinelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tâmpănă, tâmpene / tâmpină, tâmpinesubstantiv feminin

  • 1. învechit Dairea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dairea
    • 1.1. impropriu Darabană, tobă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Într-un ostrov... se aude pe toată noaptea bătîndu-se tîmpine (tobe). GORJAN, H. II 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.