DAIREA, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: daira s. f.] – Din tc. daire.^[1]

dairea sf [At: BELDIMAN, E. 86/34 / V: (înv) daera, daer~ (pl: daerele și daereri), daierea, -ră, dăirea, (reg) daiarea, dara, deirea, derea / Pl: ~ele / E: tc daire] 1 (Înv) Suită. 2 Instrument muzical oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit, mai ales, la marcarea ritmului.

DAIREA, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: daira s. f.] – Din tc. daire.

DAIREA, dairele, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-un cerc lat de lemn împodobit cu clopoței și acoperit, în partea superioară, cu o piele bine întinsă, pe care se bate cu degetele. V. tamburină. Tarafurile cîntau din toate puterile, zbîrnîind și sunînd din dairele. CARAGIALE, P. 156. De jur împrejurul lui, niște tinere curtene, unele cu harfe, altele cu alăute și dairele, gata să înceapă a cînta, și toate de o frumusețe nespusă. CARAGIALE, O. III 67. – Pronunțat: dai-rea. – Variante: daira (IOSIF, V. 80, ODOBESCU, S. III 111), daierea (ISPIRESCU, U. 44) s. f.

DAIREA ~ele f. Instrument muzical de percuție oriental, constând dintr-o tobă portativă de dimensiuni mici, cu pielea întinsă pe o singură parte, prevăzut de jur împrejur cu plăci de metal sau cu zurgălăi; tamburină. [Sil. dai-rea] /< turc. daire

daireà f. tobă cu clopoței ce bat țiganii ursari, când joacă ursul. [Turc. DAIRE].

daera sf vz dairea

daerea sf vz dairea

daiarea sf vz dairea

daierea sf vz dairea

daira sf vz dairea

dara² sf vz dairea

dăirea sf vz dairea

DAIEREA s. f. v. dairea.

dairá și daĭrá f., pl. ale și (vechĭ) daireá f., pl. ele (turc. [d. ar.] daĭire; ngr. dairés, sîrb. daira). Un instrument muzical compus dintr’o pele întinsă pe o văcălie și care une-ori și niște tinichele zuruitoare. Îl întrebuințează ursariĭ și dansatoarele. V. timpină.

dairea (desp. da-i-) s. f., art. daireaua, g.-d. art. dairelei; pl. dairele

dairea (da-i-) s. f., art. daireaua, g.-d. art. dairelei; pl. dairele, art. dairelele

dairea s. f. (sil. da-i-rea), art. daireaua, g.-d. art. dairelei; pl. dairele

DAIREA s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoare, (Olt.) vuvă, (înv.) tâmpină. (~ este un instrument muzical de percuție.)

DAIREA s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoare, (Olt) vuvă, (înv.) tîmpină. (~ este un instrument muzical de percuție.)

dairea (dairele), s. f. – Instrument asemănător cu tamburina. – Mr., megl. daire. Tc. daire (Șeineanu, II, 152), cf. alb., sb. dairé, bg. daeré.

dairea, instrument de percuție asemănător tamburinei*, format dintr-o membrană întinsă pe un cerc (obadă) de lemn în care sunt introduse din loc în loc mici discuri metalice. Instrumentistul lovește membrana, agită cercul sau alunecă degetul peste membrană, producând sunete prin vibrația membranei la care se alătură sunetelor discurilor metalice. Este de origine persană și avea rol de imprimare a ritmului în dans.

DAIRÁ sau DAIREÁ (< tc.) s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit la marcarea ritmului. În România, este specific Dobrogei.