12 definiții pentru tâlhărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. – Tâlhar + suf. -ie.

TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. – Tâlhar + suf. -ie.

tâlhărie sf [At: VARLAAM, C. 277 / V: (îrg) tăl~ / Pl: ~ii / E: tâlhar + -ie] 1 Faptă de tâlhar (1) Si: furt, hoție, jaf, (îrg) tâlhărit1, (înv) tâlhărășug, tâlhărșag, tâlhușag, (îvr) tâlhărire, (reg) robălie. 2 (Reg) Haiducie (1).

TÂLHĂRÍE ~i f. Faptă de tâlhar; brigandaj. [G.-D. tâlhăriei] /tâlhar + suf. ~ie

tâlhărie f. faptă, meserie de tâlhar.

TÎLHĂRÍE, tîlhării, s. f. Acțiunea de a jefui; jaf, furt, hoție. I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.

tîlhăríe f. Faptă de tîlhar. Vĭața de tîlhar. – Mold. tălh-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tâlhăríe s. f., art. tâlhăría, g.-d. art. tâlhăríei; pl. tâlhăríi, art. tâlhăríile

tâlhăríe s. f., art. tâlhăría, g.-d. art. tâlhăríei; pl. tâlhăríi, art. tâlhăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂLHĂRÍE s. banditism, gangsterism, jaf, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tâlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tâlhărășug, tâlhărire, tâlhărșag, tâlhușag. (Stârpirea ~.)

TÂLHĂRÍE s. v. furat, furătură, furt, haiducie, hoție, pungășeală, pungășie.

TÎLHĂRIE s. banditism, gangsterism, jaf, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)

tîlhărie s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HAIDUCIE. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE.

Intrare: tâlhărie
tâlhărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâlhărie
  • tâlhăria
plural
  • tâlhării
  • tâlhăriile
genitiv-dativ singular
  • tâlhării
  • tâlhăriei
plural
  • tâlhării
  • tâlhăriilor
vocativ singular
plural

tâlhărie

  • 1. Furt însoțit de amenințări sau violență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tâlhar + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09