SĂGETĂTOR², -OARE, săgetători, -oare, adj. 1. (Rar) Care trimite săgeți, care săgetează; (mai ales fig.) pătrunzător, scrutător, tăios. Ce-i cu ăsta? întrebă el... aruncînd spre Furtună o privire scurtă, săgetătoare. MIRONESCU, S. A. 26. Ochii cei vătămători Și de foc săgetători. ALECSANDRI, P. P. 10. ♦ (Substantivat, în superstiții) Duh necurat, ființă imaginară care provoacă boala numită săgetătură. Unde vă duceți voi... săgetători și săgetătoare? ȘEZ. IV 19. ♦ Fig. Strălucitor, scînteietor. Oala... era plină, plină de aur!... Peste o sută, peste două sute de ochi săgetători. GALACTION, O. I 149. 2. (Despre zbor, mers etc.) Cu mișcări repezi (și în linie dreaptă); iute ca săgeata. Săgetătorul zbor de rîndunică. CAZIMIR, L. U. 8.