15 definiții pentru sufragiu (vot)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufráj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare; vot. ◊ Sufragiu universal v. universal. 2. Aprobare, asentiment. Plin de vigoare, de un dinamism puternic, concertul a întrunit sufragiile publicului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. – Variantă: (învechit) sufráj (CARAGIALE, O. VII 36) s. n.

SUFRÁGIU s.n. 1. Vot. ♦ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. (P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron. -giu, var. sufraj s.n. / < lat. suffragium, cf. fr. suffrage].

SUFRÁGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr. suffrage, lat. suffragium)

SUFRÁGIU ~i n. 1) Drept de vot. 2) Mod de exercitare a acestui drept; sistem de votare. 3) Opinie favorabilă. El merită toate ~ile. [Sil. su-fra-giu] /<lat. suffragium, fr. suffrage

sufràgiu n. 1. declarațiunea părerii sau voinței sale printr’un vot: în adunările deliberante se numără sufragiile; sufragiu universal, dreptul de a vota atribuit tuturor cetățenilor; 2. fig. aprobare: această piesă a obținut sufragiile publicului.

*sufrágiŭ n. (lat. suffragium, d. frángere, a frînge, a sparge, pin aluz. la bucățile de hîrb cu care se vota în vechime). Vot, expresiunea voințeĭ la alegerĭ. Sufragiŭ universal, regimu electoral în care orĭ-cine, orĭ-cît de sărac și de incult ar fi, e primit la vot. Fig. Aprobare: a obținea sufragiile publiculuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sufrágiu2 (vot) [giu pron. giu] (su-fra-) s. n., art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (-gi-i-)

sufrágiu (drept de vot) s. n. (sil. -fra-) [-giu pron. -giu], art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (sil. -gi-i-)

sufragiu (vot) și sufragiu (care servește la masă), -gii.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUFRÁGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~iile publicului.)

SUFRAGIU s. 1. vot. (La alegeri a obținut toate ~ noastre.) 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~ publicului.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine îmbină utilul cu frumosul, întrunește sufragiile tuturor – Horațiu, „Ars poetica”, 343. Acesta este pentru poet criteriul măiestriei artistice.

Intrare: sufragiu (vot)
sufragiu (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -fra-
  • pronunție: -giu pr. -gĭu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragiu
  • sufragiul
  • sufragiu‑
plural
  • sufragii
  • sufragiile
genitiv-dativ singular
  • sufragiu
  • sufragiului
plural
  • sufragii
  • sufragiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)