opțiuni
  • info

13 definiții pentru sufragiu (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFRAGIU1, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sofragiu s. m.] – Din tc. sofraci.[1]

  1. În original, incorect: Var.: sovragiu s. m. — cata

sufragiu sm vz sofragiu

SUFRAGIU1, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sofragiu s. m.] – Din tc. sofraci.

SUFRAGIU1, sufragii, s. m. (În trecut) Om de serviciu care servea la masă. Acu împăratu-o auzit că are un lan de aur ș-o trimis doi sufragii să-i deie sămînță, să semene și împăratu. I. CR. II 172. – Variantă: sofragiu (ALECSANDRI, T. I 178) s. m.

SOFRAGIU s. m. v. sufragiu1.

sofragiu sm [At: AR (1830), 1772/22 / V: suf~ / Pl: ~ii / E: tc sofraci] 1 Slujbaș în timpul epocii fanariote la curtea domnească sau în casele boierești, care avea grijă de masă și de tacâmuri. 2 (Îs) Vel ~ Șeful sofragiilor (1) Si: (tcî) sofragi-bașa.

SOFRAGIU s. m. v. sufragiu1.

sofragiu m. îngrijitor de masă și tacâmuri (într’o casă boierească): unde să găsesc eu talgere, cocoană?... că nu-s sofragiu AL. [Turc. SOFRADJI].

sofragíŭ și su- m. (turc. sofracy). Stolnic. Stolnicel, slugă de sofragerie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sufragiu1 (slugă la sufragerie) (înv.) (desp. su-fra-) s. m., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiii (desp. -gi-ii)

sufragiu1 (persoană) (su-fra-) s. m., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiii (-gi-ii)

sufragiu (persoană) s. m. (sil. -fra-), art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiii

sufragiu (vot) și sufragiu (care servește la masă), -gii.

Intrare: sufragiu (persoană)
  • silabație: su-fra-giu info
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sufragiu
  • sufragiul
  • sufragiu‑
plural
  • sufragii
  • sufragiii
genitiv-dativ singular
  • sufragiu
  • sufragiului
plural
  • sufragii
  • sufragiilor
vocativ singular
  • sufragiule
plural
  • sufragiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sofragiu
  • sofragiul
  • sofragiu‑
plural
  • sofragii
  • sofragiii
genitiv-dativ singular
  • sofragiu
  • sofragiului
plural
  • sofragii
  • sofragiilor
vocativ singular
  • sofragiule
plural
  • sofragiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sufragiu, sufragiisubstantiv masculin

  • 1. învechit Om de serviciu care servea la masă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acu împăratu-o auzit că are un lan de aur ș-o trimis doi sufragii să-i deie sămînță, să semene și împăratu. I. CR. II 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.