SUFLU, sufluri, s. n. 1. Respirație. ♦ Zgomot anormal, având caracterul unui șuierat, perceput prin auscultație la nivelul anumitor organe (pleură, plămâni, inimă, vase) în diferite boli. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistență fizică (mare). 2. Adiere, boare. 3. Masă de aer deplasată cu violență (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii și distrugeri. 4. Fig. Avânt, elan, însuflețire. – Din fr. souffle.

suflu sn [At: GENILIE, G. 129/5 / Pl: ~ri / E: fr souffle cf sufla] 1-2 Suflare (1-2). 3 Undă de presiune violentă produsă, de obicei, de o explozie, care se propagă prin aer producând avarii, distrugeri etc. 4 (Liv) Respirație (1). 5 Capacitate respiratorie mare. 6 (Pex) Rezistență fizică (mare). 7 Zgomot caracteristic, asemănător unui șuierat, produs de anumite (părți de) organe bolnave (pleură, plămâni, ventricul, inimă etc.) perceptibil la auscultație. 8 (Fon; spc) Aspirație (3). 9 Emitere forțată a unui flux de aer pe gură, sau, (rar) pe nări Si: suflare (22), suflat¹ (3). 10 Expirare puternică, pentru a executa, a realiza etc. ceva Si: suflare (23), suflat¹ (4). 11 (Ccr) Aer expirat. 12 (Pgn) Expirație (6). 13 (Liv; fig) Însuflețire. 14 Putere de inspirație. 15 Forță creatoare.

SUFLU, sufluri, s. n. 1. Respirație. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc la nivelul pleurei, inimii sau vaselor în diferite boli, asemănătoare cu zgomotul făcut de o coloană de aer sau de lichid împinsă cu forța într-un canal îngust. ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistență fizică (mare). 2. Adiere, boare. 3. Masă de aer deplasată cu violență (de explozia unei bombe), care poate provoca avarii și distrugeri. 4. Fig. Avânt, elan, însuflețire. – Din fr. souffle.

SUFLU, sufluri, s. n. 1. Respirație, răsuflare. Mă mîngăie-a ta aripă și suflul tău ușor. NEGRUZZI, S. II 66. Cu suflu te suflu. ȘEZ. V 143. ◊ Fig. Țara adormită de-un mileniu De suflul blestemat al unui geniu. CAMIL PETRESCU, V. 69. ♦ Nume generic dat sunetelor care se produc în aparatul respirator sau în aparatul circulator (asemănător cu zgomotul făcut de o coloană de aer sau de lichid împinsă cu forța într-un canal îngust). ♦ Capacitate respiratorie mare; p. ext. rezistență fizică. 2. Adiere, boare. Frunzele gemeau la suflul melancolic a vîntului. NEGRUZZI, S. I 236. ◊ Fig. Peste amîndoi parcă trece un suflu de nebunie concentrată. CAMIL PETRESCU, T. II 275. Un suflu de durere îi cuprinse inima. BART, E. 384. Din poema lui «Savonarola», alăturea cu vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism, de renunțare. GHEREA, ST. CR. I 175. 3. Fig. Avînt, elan. Suflul înnoitor, care străbate șantierul, se revarsă și în conștiința oamenilor. V. ROM. martie 1954, 318. Lui Nicolae Bălcescu i s-a atribuit «Cîntarea Romîniei», operă de mare suflu poetic. SADOVEANU, E. 53. 4. Aerul deplasat cu violență de explozia unei bombe; curent de gaze în expansiune provocat de o explozie.

SUFLU s.n. 1. Agitare a aerului (produsă de vînt). ♦ Presiune exercitată de gazele rezultate din explozia unui exploziv. 2. (Med.) Zgomot cardiac care se observă în anumite boli de inimă și se aseamănă cu zgomotul unor foale. [< fr. souffle].

SUFLU s. n. 1. agitare a aerului (produsă de vânt). ◊ presiune violentă produsă de gazele unui exploziv. 2. zgomot cardiac care se observă în anumite boli de inimă, asemănător cu zgomotul unor foale. (< fr. souffle)

SUFLU ~ri n. 1) Curent slab de aer. 2) fig. Forță însuflețitoare. ~l tinereții. [Sil. su-flu] /<fr. soufle

suflu n. (galicism) 1. suflare: suflul crud al lumii ast suflet veștejește BOL.; 2. fig. putere de inspirațiune: suflul geniului (= fr. souffle).

1)* súflu n., pl. urĭ (fr. souffle). Barb. Însuflare, suflare, inspirațiune.

suflu (desp. su-flu) s. n., art. suflul; pl. sufluri

suflu (su-flu) s. n., art. suflul; pl. sufluri

suflu s. n. (sil. -flu), art. suflul; pl. sufluri

SUFLU s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, răsuflare, respirație, suflare.

SUFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a făcut să zboare hârtia de pe masă.) 2. bătaie, suflare, (înv. și pop.) suflat, (reg.) zăliște. (Stă în ~ul vântului.) 3. adiere, boare, pală, suflare, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici un ~ de vânt.)

SUFLU s. 1. suflare. (Dintr-un ~ a făcut să zboare hîrtia de pe masă.) 2. bătaie, suflare, (înv. și pop.) suflat, (reg.) zăliște. (Stă în ~ vîntului.) 3. adiere, boare, pală, suflare, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici un ~ de vînt.)

suflu s. v. ARDOARE. AVÎNT. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. RĂSUFLARE. RESPIRAȚIE. SUFLARE.