37 de definiții pentru sufleca
din care- explicative (28)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Lat. *subfollicare.
sufleca [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~fulca, (îrg) suvulca, (reg) ciuflica, săfulca, sivâlca, sovulca, ~lica, ~luca, ~lulca, sulfuca, sulvuca, supleca, suvâlca, suvolca, zuvelca / Pzi: suflec / E: ml subfollicare cf și lat supplicare] 1 vtr (C. i. extremitățile unor obiecte de îmbrăcăminte sau ale unor părți ale acestora, de obicei, mâneci, poale) A îndoi (de câteva ori), a răsuci, a răsfrânge, făcând să stea mai sus etc., pentru a nu se uda, pentru a nu se murdări, pentru a da libertate în mișcări etc. Si: a ridica, a sumete, (pop) a supune, (reg) a sumeca, a sumeteca. 2 vt (Reg; îe) A-și ~lica mucii A reține, inspirând puternic, pe nas, mucozitățile Si: (pop) a-și trage mucii 3 vr (Ban; Trs) A se smiorcăi (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări); a sumete. ◊ Refl. Se suflecă la mâneci. – Din lat. *subfollicare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SUFLECA, suflec, vb. I. Tranz. A îndoi, a răsuci, a răsfrînge mînecile sau poalele unui obiect de îmbrăcăminte (pentru a se feri de apă sau a fi mai liber în mișcări); a sumete. Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. ◊ (Rar, prin analogie) Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. ◊ Refl. (Despre persoane care își sumet mînecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. – Variante: (regional) suflica (ȘEZ. III 5), sufulca (DAN, U. 78, BIBICESCU, P. P. 293) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SUFLECA suflec tranz. (marginile îmbrăcămintei) A îndoi în sus (pentru protecție sau comoditate); a sumete. ~ pantalonii. [Sil. su-fle-] /<lat. suffolicare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SUFLECA mă suflec intranz. (despre persoane) A-și sufleca marginile îmbrăcămintei. /<lat. suffolicare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suflecà v. a ridica îndoind: a-și sufleca mânecile. [Și sufulcà: dintr’un lat. *SUFFOLLICARE, a face asemenea unei foale].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săfulca v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sivâlca v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sovulca v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suflica1 v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sufluca v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suflulca v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sufulca2 v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulfuca v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sulvuca v vz sufleca corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
supleca2 v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suvâlcă2 v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suvolca2 v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suvulca2 v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zuvelca v vz sufleca
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUFLICA vb. I v. sufleca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUFULCA vb. I v. sufleca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
súflec și (Mold. sud) súplic, a -ecá v. tr. (lat. súp-plico, -plicáre, a pleca dedesupt. V. plec, plic). îndoi marginea mîniciĭ orĭ a pantalonilor saŭ poalele uneĭ mantale orĭ ale uneĭ rochiĭ ca să evit murdărirea: cu mînicile suflecate (GrN. 299). – Part. și suflucat (Maram.), sufulcat (Trans.) și suvulcat. Și zuvelcat (din *sufelcat, infl. de zuvelcă, zavelcă). V. sumet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suflúc, V. suflec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sufúlc, V. suflec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suvúlc, -át, V. suflec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zuvélc v. tr. V. sufulc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sufleca (a ~) (desp. su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. suflec, 2 sg. sufleci, 3 suflecă; conj. prez. 1 sg. să suflec, 3 să suflece
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sufleca (a ~) (su-fle-) vb., ind. prez. 3 suflecă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sufleca vb. (sil. -fle-), ind. prez. 1 sg. suflec, 3 sg. și pl. suflecă; conj. prez. 3 sg. și pl. suflece
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sufleca (ind. prez. 1 sg. suflec)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
suflec.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrânge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mânecile cămășii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUFLECA vb. a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sumete, a trage, (reg.) a sumeca, a supune, (prin Munt. și Dobr.) a sumeteca. (A-și ~ mînecile cămășii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A sufleca ≠ a desufleca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sufleca (-c, at), vb. – A îndoi mînecile sau poalele, a sumete. – Der. Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Munt., Olt., suvelcat, zuvelcat. Origine incertă. Der. admisă în general din lat. *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” < fǒllis (Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Pușcariu 1678; REW 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic și prezintă dificultăți fonetice, cf. înfulica. – Der. din lat. supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott it., X, 7, 467; G. Meyer, IF, III, 72; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivită semantic, cf. dŭplĭcāre, dar prezintă incovenientul provenienței fl < pl. Var. suplica, citată de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arăta că acest schimb este modern, și datorat negreșit unei analogii, la fel cum ultimele var. indică clar o contaminare cu zavelcă „fotă”, v. aici (Giuglea, LL, II, 54, derivă suvulca din lat. *subvolvĭcāre). Supleca apare la Dosoftei și Cantemir cu sensul de „a înjosi, a supune”, care se potrivește cu ideea de „a sufleca”, cf. sumete „a sufleca” față de sp. someter. După Iordan, ZRPh., XVII, 717 (cf. REW 8432), din lat. suffulcῑre.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: su-fle-ca
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT14) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT14) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT14) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sufleca, suflecverb
- 1. A îndoi, a răsuci în sus marginile unui obiect de îmbrăcăminte, de obicei mânecile sau poalele (pentru a le feri de apă sau pentru a fi mai liber în mișcări). DEX '09 DEX '98 NODEX
- Își suflecă tata mînecele, începe să taie copacii de la rădăcină. STANCU, D. 142. DLRLC
- Își suflecă mînecele, ațîță focul și s-apucă de făcut bucate. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
- Altu-și suflecă musteața pentru rumîna-i vecină. CONTEMPORANUL, v 428. DLRLC
- Se suflecă la mâneci. DEX '09 DEX '98
- (Despre persoane care își sumet mânecile) Cînd se înălța zvonul cel mare al ieșirii roiului, se sufleca, își vîra mînile și obrazul în apă rece și dădea fuga după roiniță. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
-
etimologie:
- *subfollicare DEX '09 DEX '98 NODEX