SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. (În opoziție cu predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-un post, într-o demnitate, la un tron). În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. 2. (Jur.) Persoană care moștenește averea altuia; moștenitor. Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului.