38 de definiții pentru subsuoară subsioară subțioară supțioară sâbsâoară subsoară sâbțioară sâpțuoară sipțioară sisioară subsâoară subsâsâioară subsioră subsuară subsuare subsuoare subtsuoară subțuoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; axilă, subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).

subsuoa [At: PARACLIS (1693), 262 / P: ~su-oa~ / V: ~bțio~, (îvr) ~sio~, sups~, supțio~, sus~, (înv) sisio~, ~bts~ (S și: subt-suoară), suoară, supsio~, supsisio~, suptsio~, suptsua~, supts~ (S și: supt-suoară, supt suoară), susio~, (reg) as~, asus~, sâbsâo~, sâbțio~, sâpțio~, sâpțu~, sipțio~, ~sâo~, ~sâsâio~, ~so~, ~sua~, subțu~, supsâo~, supsâsâio~, supso~, supsuio~, supțuo~, susua~, susuio~, susu~, (îvr) ~sioră, ~re / Pl: ~ori, (îvp) ~re / E: sub1- + suoară (< ml subala)] 1 sf Regiune a corpului omenesc, de forma unei cavități, situată de partea interioară a articulației brațului cu umărul Si: axilă (1), subraț (1). 2 sf La (sau sub, rar de-a, pe, în) ~ (ori ~ori) (Indică modul de purtare, de susținere etc. a unor obiecte, a unor greutăți etc.) Susținut de braț și de partea laterală a toracelui Si: la subraț Vz subraț. 3 sf (Îe) A lua (sau a ține, a duce, a apuca, a prinde etc. pe cineva) de ~ (sau de ~ori) ori ~, ~ori A cuprinde pe cineva cu amândouă mâinile, ținându-l de subsuori pentru a-l susține, a-l ridica, a-l purta pe sus sau a-l îmbrățișa. 4 sf (Pex; îae) A duce pe cineva de braț. 5 sf (Îe) A sta (sau a ședea) cu mâinile ~ (sau ~ori) A sta degeaba, cu mâinile-n sân Vz sân2. 6 sf (Pop; îe) Din tălpi (sau din brâu) până-n ~ori Prin tot trupul. 7 sf (Îae) Peste tot trupul. 8 sf Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă subsuoara și care corespunde părții de jos a încheieturii mânecii cu corsajul Si: subraț (3). 9 sf (Pex) Fiecare dintre cele două părți laterale unde se încheie fața cu spatele la un obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul. 10 av În partea laterală a unui obiect de îmbrăcăminte. 11 sf (Reg; îf sipțioară) Clin la mâneca cămășii. 12 sf (Îrg; îf subțioară, supsioară) Regiune a corpului unui animal situată pe fața interioară a articulației membrelor sau a aripilor. 13 sf (Pan) Loc unde se împreună o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător Si: axilă (2). 14 sf (Reg; pex; îf susioară) Lăstar (la porumb). 15 sf (Reg) Loc unde se îmbină streașina cu zidul unei case. 16 sf Fiecare dintre bucățile de lemn care se prind pe căpriori pentru a-i fixa mai bine și a le mări rezistența.

SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul; subraț. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț. Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul. ◊ Expr. A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa. ♦ (Adverbial) Sub braț. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a trândăvi; a sta cu mâinile în sân. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. [Var.: (pop.) subsioáră, subțioáră s. f.] – Sub1- + *suoară („subsuoară” < lat.).

SUBSUOÁRĂ, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul. Moș Gheorghe Cucu... păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, pînă ce apucă subsuoara. SADOVEANU, O. III 322. Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne primblam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235. Se arătă în vestminte arhierești ținut de subsuori de doi bătrîni vlădici. NEGRUZZI, S. I 231. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar pe) subsuoară = sub braț. Zmeul au apucat un copaci, care era mai gros și mai înalt, și cît ai bate în pălmi l-au și smuls din pămînt, și, punîndu-l ca pe un băț sub subsuoară, au plecat cu el acasă. SBIERA, P. 181. Că mama v-aduce vouă:... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20. Din tălpi pînă-n subsuori = în tot trupul, peste tot trupul. (Atestat în forma supțiori) Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori. MAT. FOLK. 92. ◊ Expr. A (se) ține (sau a (se) prinde) de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea de după gît. EMINESCU, O. I 55. Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... id. ib. 154. (Eliptic) Să mor Într-o grădină cu flori, Cu mîndra de subsuori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382. ♦ (Adverbial) Sub braț. Stam cu pușca subsuoară... Cînd deodată lîngă mine Se oprește-o căprioară. TOPÎRCEANU, P. 215. Sămănătorii harnici cu sacul subsuoară Pășesc în lungul brazdei pe fragedul pămînt. ALECSANDRI, O. 178. ◊ (La pl., cu valoare de sg.) Dan... coborîse scările cu cartea subsuori. EMINESCU, N. 56. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) cu mîinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba, a nu lucra nimic, a trîndăvi; a sta cu mîinile în sîn. Văd cu mulțămire, beizade, că vă place a nu șidea cu mînile subsuori. ALECSANDRI, T. 1241. 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător. – Variante: subsioáră (CAMIL PETRESCU, T. II 17, TEODORESCU, P. P. 659), subțioáră (VLAHUȚĂ, O. A. 135, ISPIRESCU, L. 99); pl. și, rar, subțioare (TEODORESCU, P. P. 473), supțioáră s. f.

SUBSUOÁRĂ ~óri f. 1) Partea de sub braț, în locul de articulare a acestuia cu umărul. * La ~ sub braț. A sta (sau a ședea) cu mâinile ~ a pierde vremea degeaba; a lenevi. 2) Spațiu cuprins între baza frunzei sau a ramurii și lujerul sau tulpina plantei. [Sil. -su-oa-] /sub- + suoară

subs(u)oară f. Mold. V. subțioară: să-i pun plumbul subsoară POP. cu mâinile subsuori CR.

SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

SUBȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

sâbsâoa sf vz subsuoară

sâbțioa sf vz subsuoară

sâpțâoa[1] sf vz subsuoară

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta sâpțioa din definiția principală, dar nu sunt sigură — LauraGellner

sâpțuoa sf vz subsuoară

sipțioa sf vz subsuoară[1] corectată

  1. În original tipărit: vz subsioară, care te trimite la cuvântul subsuoară, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

subsâoa sf vz subsuoară

subsâsâioa sf vz subsuoară

subsioară sf vz subsuoară

subtsuoa sf vz subsuoară

subțioa sf vz subsuoară[1] corectată

  1. În original, tipărit: vz subsuară, care te trimite la cuvântul principal: subsuoară LauraGellner

subțuoa sf vz subsuoară

supsuoa sf vz subsuoară

supțioa sf vz subsuoară

SUPȚIOÁRĂ s. f. v. subsuoară.

subțioară f. partea dedesupt a umărului la încheietura brațului. [Mold. subsoară = lat. *SUB SUB ALA; forma munteană subțioară a fost influențată de subțirei].

supsuoáră și supțioáră f., pl. orĭ (lat. sub ala, supt aripă, de unde s’a făcut un subst. *suară, *suoară, căruia i s’a pus înainte -upt. Căzînd t, s’a făcut supsuoară, ĭar din combinațiunea luĭ t cu s, s’a făcut *supțuoară, supțioară). Scobitura de supt umăr: a apuca un rănit de supsuorĭ. Adv. de loc. În orĭ supt scobitura de supt umăr: a veni cu pînea supsuoară. – În Trans. și susuară. În L. V. supsioară, susioară, suptŭsuară, suptŭsioară.

supțioáră, V. supsuoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

subsuoáră (-su-oa-) s. f., g.-d. art. subsuórii; pl. subsuóri

subsuoáră s. f. (sil. -su-oa-), g.-d. art. subsuórii; pl. subsuóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBSUOÁRĂ s. 1. (ANAT.) axilă, subraț, (reg.) sumână. 2. v. subraț. 3. v. axilă.

SUBSUOA s. 1. (ANAT.) axilă, subraț, (reg.) sumînă. 2. subraț. (~ unei rochii.) 3. (BOT.) axilă. (~ frunzelor.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

subțioáră (-óri), s. f. – Subraț. – Var. supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr. (sum)soară, megl. suptăsoară, soară. Lat. sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu, Gram.; Philippide, Principii, 33 și 97; Densusianu, Rom., CXXIII, 286 și GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea, Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171), comp. la o dată ulterioară cu sub. Var. se explică prin aceleași var. ale lui sub. Uz general (ALR, I, 54).

Intrare: subsuoară
subsuoară substantiv feminin
  • silabație: sub-su-oa-ră
substantiv feminin (F59)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subsuoa
  • subsuoara
plural
  • subsuori
  • subsuorile
genitiv-dativ singular
  • subsuori
  • subsuorii
plural
  • subsuori
  • subsuorilor
vocativ singular
plural
subsioară substantiv feminin
substantiv feminin (F59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subsioa
  • subsioara
plural
  • subsiori
  • subsiorile
genitiv-dativ singular
  • subsiori
  • subsiorii
plural
  • subsiori
  • subsiorilor
vocativ singular
plural
subțioară substantiv feminin
substantiv feminin (F59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subțioa
  • subțioara
plural
  • subțiori
  • subțiorile
genitiv-dativ singular
  • subțiori
  • subțiorii
plural
  • subțiori
  • subțiorilor
vocativ singular
plural
supțioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supțioa
  • supțioara
plural
  • supțioare
  • supțioarele
genitiv-dativ singular
  • supțioare
  • supțioarei
plural
  • supțioare
  • supțioarelor
vocativ singular
plural
sâbsâoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâbțioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâpțuoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sipțioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sisioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsâoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsâsâioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsioră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsuară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsuare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subsuoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subtsuoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subțuoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

subsuoară subsioară subțioară supțioară sâbsâoară subsoară sâbțioară sâpțuoară sipțioară sisioară subsâoară subsâsâioară subsioră subsuară subsuare subsuoare subtsuoară subțuoară

  • 1. Partea de dedesubt a încheieturii brațului cu umărul.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: axilă subraț 3 exemple
    exemple
    • Moș Gheorghe Cucu... păși repede la marginea apei și întinse prăjina. Cu gheara de fier, cu luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, pînă ce apucă subsuoara. SADOVEANU, O. III 322.
      surse: DLRLC
    • Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne primblam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori? EMINESCU, O. I 235.
      surse: DLRLC
    • Se arătă în vestminte arhierești ținut de subsuori de doi bătrîni vlădici. NEGRUZZI, S. I 231.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială La (sau sub, rar, pe) subsuoară = sub braț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Zmeul au apucat un copaci, care era mai gros și mai înalt, și cît ai bate în pălmi l-au și smuls din pămînt, și, punîndu-l ca pe un băț sub subsuoară, au plecat cu el acasă. SBIERA, P. 181.
        surse: DLRLC
      • Că mama v-aduce vouă:... Mălăieș În călcăieș, Smoc de flori Pe subsuori. CREANGĂ, P. 20.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Din tălpi până-n subsuori = în tot trupul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă luă niște fiori, Din tălpi pînă-n supțiori. MAT. FOLK. 92.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A (se) ține sau a (se) prinde de subsuoară (sau de subsuori) = a (se) ține de braț; a (se) îmbrățișa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbrățișa 3 exemple
      exemple
      • Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea de după gît. EMINESCU, O. I 55.
        surse: DLRLC
      • Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... EMINESCU, O. I 154.
        surse: DLRLC
      • eliptic Să mor Într-o grădină cu flori, Cu mîndra de subsuori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 382.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (și) adverbial Sub braț.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Stam cu pușca subsuoară... Cînd deodată lîngă mine Se oprește-o căprioară. TOPÎRCEANU, P. 215.
        surse: DLRLC
      • Sămănătorii harnici cu sacul subsuoară Pășesc în lungul brazdei pe fragedul pămînt. ALECSANDRI, O. 178.
        surse: DLRLC
      • (la) plural cu valoare de singular Dan... coborîse scările cu cartea subsuori. EMINESCU, N. 56.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. expresie A sta (sau a ședea) cu mâinile subsuoară (sau subsuori) = a sta degeaba; a sta cu mâinile în sân.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trândăvi un exemplu
        exemple
        • Văd cu mulțămire, beizade, că vă place a nu șidea cu mînile subsuori. ALECSANDRI, T. 1241.
          surse: DLRLC
  • 2. Unghi pe care îl formează o frunză cu lujerul sau o ramură cu axul purtător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Sub- + *suoară („subsuoară” din limba latină).
    surse: DEX '09 DEX '98