13 definiții pentru substituire substătuire substituare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSTITUÍRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire, substituție. ◊ (Jur.) Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. – V. substitui.

SUBSTITUÍRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire, substituție. ◊ (Jur.) Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular. – V. substitui.

substituire sf [At: IORGOVICI, O. 69/19 / V: (înv) ~tătu~, ~uare / Pl: ~ri / E: substitui] 1 Plasare în locul cuiva sau a ceva care lipsește, care a fost îndepărtat etc. pentru a îndeplini aceeași funcție, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeași valoare Vz înlocuire. 2 (Spc) Suplinire (2). 3 (Jur; îs) ~ de persoană Infracțiune care constă în faptul de a-și atribui sau de a atribui altei persoane o identitate falsă, spre a induce în eroare o persoană sau o autoritate.

SUBSTITUÍRE, substituiri, s. f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; înlocuire. Substituire de persoane.

SUBSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei; substituție, înlocuire. [Pron. -tu-i-. / < substitui].

SUBSTITUÍRE s. f. acțiunea de a (se) substitui; înlocuire. ♦ (jur.) ~ de persoane = infracțiune constând în a(-și) atribui altei persoane o identitate falsă. (< substitui)

substătuire sf vz substituire

substituare sf vz substituire

*substituțiúne f. (lat. sub-stitútio, -ónis. V. con-stituțiune). Acțiunea de a substitui. – Și -úție și -uíre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

substituíre s. f., g.-d. art. substituírii; pl. substituíri

substituíre s. f., g.-d. art. substituírii; pl. substituíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBSTITUÍRE s. v. substituție.

SUBSTITUIRE s. înlocuire, substituție. (Proba ~ unor termeni prin alții.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBSTITUÍRE (SUBSTITÚȚIE) s. f. (< substitui, cf. fr. substituer, it. sostituire, lat. substituere): înlocuire a unei unități lingvistice lexicale printr-o altă unitate lingvistică lexicală asemănătoare din cadrul unui enunț-propoziție, pentru a verifica în ce măsură nuanțele de înțeles, proprii variantelor acesteia, se datorează sau nu permutării unuia din termenii enunțului. Astfel, substituind cuvântul spune din enunțul-propoziție Ion spune o poezie și din variantele acesteia Spune Ion ceva, Ceva Ion spune, Spune ceva Ion și Ion ceva spune – prin cuvântul scrie, vom constata că atât enunțul cât și variantele în care s-a făcut s. au alt înțeles global decât celălalt enunț-propoziție și celelalte variante ale acestuia (Ion scrie ceva, Ion scrie o poezie, Scrie Ion ceva etc.); că nuanțele variantelor date nu provin din înlocuirea lui spune prin scrie, ci din permutarea (reașezarea) termenilor în cadrul enunțului; că termenii spune și scrie sunt unități diferite... S. reprezintă proba permutării (v. permutáre). Ea nu este însă concludentă atunci când termenul analizat se substituie printr-un sinonim (Ion zice o poezie), deoarece numai pe baza înțelesului global al enunțurilor nu se poate ști dacă spune și zice sunt două unități sau una singură. Nici argumentul formei diferite a celor două verbe nu este hotărâtor, deoarece între sunt, erau și fiind sau între iau și luăm există numai diferențe formale nu și de înțeles global, care este comun. La fel se poate spune și despre argumentul formei identice, pentru că între broască (de baltă) și broască (de ușă) există totuși mari deosebiri de înțeles. Efectele s. sunt anulate deci (parțial sau integral) prin sinonimie și prin omonimie. De aceea este necesară o nouă probă, care urmărește comportarea presupusei unități în toate situațiile în care ea apare sau în care este posibil să apară, adică distribuția ei în limbă (v. distribúție).

Intrare: substituire
substituire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • substituire
  • substituirea
plural
  • substituiri
  • substituirile
genitiv-dativ singular
  • substituiri
  • substituirii
plural
  • substituiri
  • substituirilor
vocativ singular
plural
substătuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substituare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • substituare
  • substituarea
plural
  • substituări
  • substituările
genitiv-dativ singular
  • substituări
  • substituării
plural
  • substituări
  • substituărilor
vocativ singular
plural

substituire substătuire substituare

  • 1. Acțiunea de a (se) substitui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: substituție înlocuire
    • 1.1. științe juridice Substituire de persoană = infracțiune care constă în fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsă sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce în eroare o autoritate publică sau un particular.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi substitui
    surse: DEX '09 DEX '98 DN