8 definiții pentru înlocuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNLOCUIRE s. f. Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. – V. înlocui.
ÎNLOCUIRE s. f. Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. – V. înlocui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înlocuire sf [At: LEG. EC. PL. 164 / Pl: ~ri / E: înlocui] 1 Punere a unui obiect sau a unei persoane în locul altuia Si: înlocuit1 (1). 2 Îndepărtare a unei persoane dintr-o funcție și numire a alteia Si: înlocuit1 (2). 3 Suplinire temporară a cuiva de către altcineva într-o funcție Si: înlocuit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNLOCUIRE s. f. Acțiunea de a înlocui; schimbare. Ideea necesității înlocuirii capitalismului printr-o orînduire superioară – orînduirea socialistă – a pătruns adînc în conștiința a zeci de milioane de oameni din întreaga lume. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înlocuire s. f., g.-d. art. înlocuirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înlocuire s. f., g.-d. art. înlocuirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înlocuire s. f., g.-d. art. înlocuirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNLOCUIRE s. 1. schimb, schimbare, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. substituire, substituție. (Proba ~ unor termeni prin alții.) 3. schimbare. (~ cuiva din funcție.) 4. v. suplinire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNLOCUIRE s. 1. schimb, schimbare, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. substituire, substituție. (Proba ~ unor termeni prin alții.) 3. schimbare. (~ cuiva în funcție.) 4. suplinire. (~ cuiva bolnav la o catedră.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înlocuire, înlocuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: schimbare
- Ideea necesității înlocuirii capitalismului printr-o orînduire superioară – orînduirea socialistă – a pătruns adînc în conștiința a zeci de milioane de oameni din întreaga lume. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169. DLRLC
-
etimologie:
- înlocui DEX '09 DEX '98