8 definiții pentru înlocuire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLOCUIRE s. f. Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. – V. înlocui.

ÎNLOCUIRE s. f. Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. – V. înlocui.

înlocuire sf [At: LEG. EC. PL. 164 / Pl: ~ri / E: înlocui] 1 Punere a unui obiect sau a unei persoane în locul altuia Si: înlocuit1 (1). 2 Îndepărtare a unei persoane dintr-o funcție și numire a alteia Si: înlocuit1 (2). 3 Suplinire temporară a cuiva de către altcineva într-o funcție Si: înlocuit1 (3).

ÎNLOCUIRE s. f. Acțiunea de a înlocui; schimbare. Ideea necesității înlocuirii capitalismului printr-o orînduire superioarăorînduirea socialistăa pătruns adînc în conștiința a zeci de milioane de oameni din întreaga lume. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înlocuire s. f., g.-d. art. înlocuirii

înlocuire s. f., g.-d. art. înlocuirii

înlocuire s. f., g.-d. art. înlocuirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNLOCUIRE s. 1. schimb, schimbare, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. substituire, substituție. (Proba ~ unor termeni prin alții.) 3. schimbare. (~ cuiva din funcție.) 4. v. suplinire.

ÎNLOCUIRE s. 1. schimb, schimbare, (înv.) mutare. (~ unei piese uzate.) 2. substituire, substituție. (Proba ~ unor termeni prin alții.) 3. schimbare. (~ cuiva în funcție.) 4. suplinire. (~ cuiva bolnav la o catedră.)

Intrare: înlocuire
înlocuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlocuire
  • ‑nlocuire
  • înlocuirea
  • ‑nlocuirea
plural
  • înlocuiri
  • ‑nlocuiri
  • înlocuirile
  • ‑nlocuirile
genitiv-dativ singular
  • înlocuiri
  • ‑nlocuiri
  • înlocuirii
  • ‑nlocuirii
plural
  • înlocuiri
  • ‑nlocuiri
  • înlocuirilor
  • ‑nlocuirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înlocuire, înlocuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înlocui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: schimbare
    • format_quote Ideea necesității înlocuirii capitalismului printr-o orînduire superioară – orînduirea socialistă – a pătruns adînc în conștiința a zeci de milioane de oameni din întreaga lume. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 169. DLRLC
etimologie:
  • vezi înlocui DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.