substituire sf [At: IORGOVICI, O. 69/19 / V: (înv) ~tătu~, ~uare / Pl: ~ri / E: substitui] 1 Plasare în locul cuiva sau a ceva care lipsește, care a fost îndepărtat etc. pentru a îndeplini aceeași funcție, pentru a fi folosit cu (aproximativ) aceeași valoare Vz înlocuire. 2 (Spc) Suplinire (2). 3 (Jur; îs) ~ de persoană Infracțiune care constă în faptul de a-și atribui sau de a atribui altei persoane o identitate falsă, spre a induce în eroare o persoană sau o autoritate.