14 definiții pentru submarin (s.n.) submarină subtmarin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBMARÍN, -Ă, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește sau se produce sub suprafața mării sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafața mării sau oceanului. 2. S. n. Navă de luptă sau de cercetare care poate naviga atât la suprafață cât și sub suprafața unei ape; submersibil (2). – Sub1- + marin (după fr. sous-marin).

SUBMARÍN, -Ă, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește sau se produce sub suprafața mării sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafața mării sau oceanului. 2. S. n. Navă de luptă sau de cercetare care poate naviga atât la suprafață cât și sub suprafața unei ape; submersibil (2). – Sub1- + marin (după fr. sous-marin).

submarin, ~ă [At: AR (1832), 2962/17 / V: (îvr) sf, subtm~, suptmăr~ / Pl: ~i, ~e / E: sub1- + marin cf fr sous-marin] 1 a (D. nave, d. aparate tehnice etc.) Adaptat la mediul marin. 2 a (D. nave, d. aparate tehnice etc.) Care funcționează în acest mediu. 3 a Care se află sau se petrece sub suprafața sau pe fundul mării sau al oceanului. 4 a Care se referă sau care ține de acest mediu Si: (liv) submers (1) Vz submergibil, submersibil. 5 a (Rar; spc; d. plante și animale) Subacvatic (1). 6 sn Navă care poate naviga atât sub apă, cât și la suprafața ei Si: submersibil (3), (rar) submergibil (2). 7 sn (Înv; pex) Dispozitiv tehnic care se poate cufunda sub nivelul mării. corectată

SUBMARÍN1, submarine, s. n. Navă care poate naviga atît sub apă cît și la suprafața ei. Ozun a trecut cu privirea lui vie... la tot norodul ticsit în vagon povestindu-și necazuri amare vecinului abia cunoscut, într-o atmosferă irespirabilă de submarin. C. PETRESCU, C. V. 29.

SUBMARÍN, -Ă adj. Aflat sub suprafața sau la fundul mării. ♦ Care se întâmplă sub apă. // s.n. Navă special construită pentru a putea naviga sub apă, submersibil. [Cf. fr. sous-marin].

SUBMARÍN, -Ă I. adj. care se găsește, se petrece sub suprafața mării. II. s. n. navă specială construită pentru a putea naviga sub apă; submersibil. (după fr. sous-marin, /II/ engl. submarine)

SUBMARÍN1 ~e n. Vas militar capabil să navigheze și sub apă; submersibil. /sub- + marin

submarin a. ce se află sub mare: plantă submarină; ║ n. corabie ce plutește sub apă.

subtmarin, ~ă a vz submarin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

submarín2 s. n., pl. submaríne

submarín s. n., pl. submaríne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBMARÍN adj., s. 1. adj. (livr.) submers. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergibil.

SUBMARIN adj., s. 1. adj. (livr.) submers. (Vulcani ~.) 2. s. (MAR.) submersibil, (rar) submergibil.

Intrare: submarin (s.n.)
submarin2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • submarin
  • submarinul
  • submarinu‑
plural
  • submarine
  • submarinele
genitiv-dativ singular
  • submarin
  • submarinului
plural
  • submarine
  • submarinelor
vocativ singular
plural
submarină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subtmarin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

submarin (s.n.) submarină subtmarin

  • 1. Navă de luptă sau de cercetare care poate naviga atât la suprafață cât și sub suprafața unei ape; submersibil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: submergibil submersibil (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Ozun a trecut cu privirea lui vie... la tot norodul ticsit în vagon povestindu-și necazuri amare vecinului abia cunoscut, într-o atmosferă irespirabilă de submarin. C. PETRESCU, C. V. 29.
      surse: DLRLC

etimologie: