SUBETAJ, subetaje, s. n. Strat sau succesiune de strate care se caracterizează prin individualitate petrografică și paleontologică, alcătuind o subdiviziune a unui etaj geologic. – Sub¹- + etaj (după fr. sous-étage).

subetaj sn [At: DS / Pl: ~e / E: sub¹- + etaj cf fr sous-étage] 1 (Sil) Etajul inferior al unui arboret, format din totalitatea arborilor asociați arborilor principali, care au funcția de a păstra arboretul bine închis, apărând solul și, în special, trunchiurile arborilor principali de pătrunderea luminii. 2 (Șîs) ~ geologic Diviziune a etajului caracterizată prin individualitate petrografică și paleontologică. 3 (Mlg) Fiecare dintre porțiunile dintr-un zăcământ, în care se subdivide un etaj prea mare, pentru ușurarea exploatării.

SUBETAJ, subetaje, s. n. Strat sau succesiune de straturi care se caracterizează prin individualitate petrografică și paleontologică, alcătuind o subdiviziune a unui etaj geologic. – Sub¹- + etaj (după fr. sous-étage).

SUBETAJ, subetaje, s. n. Strat sau succesiune de straturi care alcătuiesc o subdiviziune a unui etaj geologic.

SUBETAJ s.n. 1. Succesiune de strate corespunzînd unei subdiviziuni a unui etaj geologic. 2. Grup de arbori avînd funcțiunea de a apăra un arboret de pătrunderea luminii. ♦ Etajul inferior al unui arboret. [După fr. sous-étage].

SUBETAJ s. n. 1. (geol.) subdiviziune a unui etaj. ◊ (min.) porțiune dintr-un zăcământ în care se subdivide un etaj. 2. grup de arbori având funcția de a apăra un arboret de pătrunderea luminii. ◊ etajul inferior al unui arboret; subarboret. (după fr. sous-étage)

subetaj (desp. su-be-/sub-e-) s. n., pl. subetaje

!subetaj (su-be-/sub-e-) s. n., pl. subetaje

subetaj s. n. (sil. mf. sub-), pl. subetaje