subetaj sn [At: DS / Pl: ~e / E: sub¹- + etaj cf fr sous-étage] 1 (Sil) Etajul inferior al unui arboret, format din totalitatea arborilor asociați arborilor principali, care au funcția de a păstra arboretul bine închis, apărând solul și, în special, trunchiurile arborilor principali de pătrunderea luminii. 2 (Șîs) ~ geologic Diviziune a etajului caracterizată prin individualitate petrografică și paleontologică. 3 (Mlg) Fiecare dintre porțiunile dintr-un zăcământ, în care se subdivide un etaj prea mare, pentru ușurarea exploatării.