SUBCOMISAR, subcomisari, s. m. Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului; gradul acestui funcționar. – Sub¹- + comisar (după fr. sous-comissaire).

subcomisar sm [At: NEGRUZZI, S. I, 111 / S și: sub-comisar / Pl: ~i / E: sub¹- + comisar cf fr sous-commissaire)] (În vechea organizare administrativă a țării) 1 Ofițer de poliție aflat în imediata subordine a comisarului. 2-3 Gradul, funcția acestui subcomisarului (1) Si: (înv) epistat (4).

SUBCOMISAR, subcomisari, s. m. Funcționar de poliție aflat în imediata subordonare a comisarului în vechea organizare a poliției; gradul acestui funcționar. – Sub¹- + comisar (după fr. sous-comissaire).

SUBCOMISAR, subcomisari, s. m. Funcționar în poliția statului burghez, în imediata subordine a comisarului. Cerențelu... fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect la o plasă. NEGRUZZI, S. I 111.

SUBCOMISAR s.m. Funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. [După fr. sous-commissaire].

SUBCOMISAR s. m. funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. (după fr. sous-commissaire)

SUBCOMISAR ~i m. Adjunctul unui comisar de poliție. /sub- + comisar

subcomisar m. ajutorul comisarului.

*subcomisár m. (sub- și comisar). Ajutor de comisar.

subcomisar s. m., pl. subcomisari

subcomisar s. m., pl. subcomisari

subcomisar s. m., pl. subcomisari

subcomisar.

SUBCOMISAR s. (înv.) epistat.

SUBCOMISAR s. (înv.) epistat.