17 definiții pentru stârpitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRPITURĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.

STÂRPITURĂ, stârpituri, s. f. 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton. 2. (Pop.) Femeie stearpă; animal sterp. – Stârpi + suf. -tură.

stârpitu sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) stăr~, (înv) ster~, stir~ / Pl: ~ri / E: stârpi + -tură] 1 (Pop; adesea prt) Femeie stearpă (19) Si: sterpătură (2), sterpăciune (5) Vz: sterpălău (3). 2 (Reg) Femeie care a născut și nu are lapte. 3 (Pop) Femelă (de obicei oaie, vacă etc.) stearpă (17) Si: (pop) sterpătură (1), (reg) sterpăciune (6) Vz: sterpălău (1). 4 Făt născut prematur Si: lepădătură, (liv) avorton (1), (reg) sterpăciune (8). 5 (Pex; adesea prt) Ființă (mai ales persoană) insuficient dezvoltată Si: lepădătură, (liv) avorton (2), (reg) sterpăciune (9). 6 (Pgn) Pocitanie. 7 (Îvr; îf stărpitură) Avort (1).

STÂRPITURĂ ~i f. Ființă insuficient dezvoltată din punct de vedere fizic; chircitură; avorton. /a stârpi + suf. ~ură

stârpitură f. 1. copil lepădat; 2. pocitură: stârpitură de om.

STÎRPITURĂ, stîrpituri, s. f. Ființă degenerată, nedezvoltată la trup, pipernicită și pocită; pocitanie, pocitură. [Țapul] întăi era o stîrpitură, mic și prizărit de-l da vîntul jos. SADOVEANU, O. VI 103. Și de-ar fi macar ceva mai chipeș, dar e o stîrpitură de om, bre, numai de-o șchioapă. HOGAȘ, DR. II 131. Nu putură face și ei măcar o stîrpitură de copil. ISPIRESCU, L. 133.

stîrpitúră f. (d. stîrpit, part. d. stîrpesc 1). Ființă degenerată (prea mică, nedezvoltată), pitic: cine-ĭ stîrpitura așta? Pele de mel avortat (V. bașcaliŭ). Oŭ mic nedezvoltat pe care-l fac unele găinĭ cînd pestesc (părăsitură).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stârpitu s. f., g.-d. art. stârpiturii; pl. stârpituri

stârpitu s. f., g.-d. art. stârpiturii; pl. stârpituri

stârpitu s. f., g.-d. art. stârpiturii; pl. stârpituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂRPITU s. 1. lepădătură. 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leșinătură. (O ~ de pisică.)

STÎRPITU s. 1. lepădătură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decît o ~.) 2. pocitanie, pocitură, (reg.) sterpăciune, (livr. fig.) avorton. (O ~ de copil.) 3. (fig.) leșinătură. (O ~ de pisică.)

Intrare: stârpitură
stârpitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârpitu
  • stârpitura
plural
  • stârpituri
  • stârpiturile
genitiv-dativ singular
  • stârpituri
  • stârpiturii
plural
  • stârpituri
  • stârpiturilor
vocativ singular
plural
sterpitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stărpitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stirpitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârpitu, stârpiturisubstantiv feminin

  • 1. Ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Țapul] întăi era o stîrpitură, mic și prizărit de-l da vîntul jos. SADOVEANU, O. VI 103. DLRLC
    • format_quote Și de-ar fi macar ceva mai chipeș, dar e o stîrpitură de om, bre, numai de-o șchioapă. HOGAȘ, DR. II 131. DLRLC
    • format_quote Nu putură face și ei măcar o stîrpitură de copil. ISPIRESCU, L. 133. DLRLC
  • 2. popular Femeie stearpă; animal sterp. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Stârpi + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.