13 definiții pentru stupit (salivă) strupit stupiat stupiț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUPÍT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis).V. stupi.

STUPÍT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis).V. stupi.

stupit sn [At: CANTEMIR, HR. 197 / V: (reg) stop~, stru~, ~iat, ~iț, știop~, știu~, ștop~ / Pl: ~uri, (reg) ~e, ~iți sm / E: stupi] 1 (Pop) Scuipat1 (1). 2 (Îe) A avea ~ la gură Se spune despre o persoană vorbăreață. 3 (Îc) ~ul-cucului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar albe Si: scuipatul-cucului, (reg) iarba-cocoșului, paștile-calului (sau -cailor, -câinelui), punga-popii, râjnică, spumăriță, spumeală (Cardamine pratensis). 4 (Îac) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina cu măduvă, cu frunze bazilare, care nu formează rozetă, cu flori albe, rar, roz, mari Si: (reg) hrean-de-apă, sterniță (Cardamine amara). 5 (Bot; reg; îac) Râjnică (Cardamine impatiens). 6 (Ent; reg; îac) Învelișul larvar al insectei Aphrophora spumaria care, după ce iese larva, se usucă, căpătând forma unei mărgele Si: (reg) mărgica-cucului, mărgicuța-cucului. 7 (Ent; reg; îac) Depozit granulos sau vâscos format ca un inel în jurul ramurilor tinere ale copacilor din ouăle unor fluturi Si: (reg) glasul-cucului, mărgica-cucului, scuipatul-cucului. 8 (Îc) ~-căpresc Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina fin striată, cu frunzele penate, cu flori roșii, violacee (Cardamine rivularis).

STUPÍT, stupiți, s. m. (Mold.) Scuipat. [Era] o hîrcă de babă în trăsura împărătească, nici stupitu să-l dai pe dînsa, așa era de hîdă. ȘEZ. II 111. ◊ Expr. (Popular) A avea stupit la furcă v. furcă (1). ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori liliachii, rar albe, care crește prin fînețe și prin poieni umede (Cardamine pratensis).

STUPÍT stupituri n. pop. Salivă dată afară din gură; scuipat. ◊ Stupitul-cucului plantă erbacee meliferă, cu flori liliachii sau albe. /v. a stupi

scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stupít (reg.) s. n., pl. stupíturi

stupít s. n., pl. stupíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUPÍT s. v. salivă, scuipat, scuipătură, spută.

stupit s. v. SALIVĂ. SCUIPAT. SCUIPĂTURĂ. SPUTĂ.

Intrare: stupit (salivă)
stupit2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupit
  • stupitul
  • stupitu‑
plural
  • stupituri
  • stupiturile
genitiv-dativ singular
  • stupit
  • stupitului
plural
  • stupituri
  • stupiturilor
vocativ singular
plural
stupit3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupit
  • stupitul
  • stupitu‑
plural
  • stupiți
  • stupiții
genitiv-dativ singular
  • stupit
  • stupitului
plural
  • stupiți
  • stupiților
vocativ singular
plural
strupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stupiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stupiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stupit (salivă) strupit stupiat stupiț

etimologie:

  • vezi stupi
    surse: DEX '09 DEX '98