stupit sn [At: CANTEMIR, HR. 197 / V: (reg) stop~, stru~, ~iat, ~iț, știop~, știu~, ștop~ / Pl: ~uri, (reg) ~e, ~iți sm / E: stupi] 1 (Pop) Scuipat¹ (1). 2 (Îe) A avea ~ la gură Se spune despre o persoană vorbăreață. 3 (Îc) ~ul-cucului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar albe Si: scuipatul-cucului, (reg) iarba-cocoșului, paștile-calului (sau -cailor, -câinelui), punga-popii, râjnică, spumăriță, spumeală (Cardamine pratensis). 4 (Îac) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina cu măduvă, cu frunze bazilare, care nu formează rozetă, cu flori albe, rar, roz, mari Si: (reg) hrean-de-apă, sterniță (Cardamine amara). 5 (Bot; reg; îac) Râjnică (Cardamine impatiens). 6 (Ent; reg; îac) Învelișul larvar al insectei Aphrophora spumaria care, după ce iese larva, se usucă, căpătând forma unei mărgele Si: (reg) mărgica-cucului, mărgicuța-cucului. 7 (Ent; reg; îac) Depozit granulos sau vâscos format ca un inel în jurul ramurilor tinere ale copacilor din ouăle unor fluturi Si: (reg) glasul-cucului, mărgica-cucului, scuipatul-cucului. 8 (Îc) ~-căpresc Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina fin striată, cu frunzele penate, cu flori roșii, violacee (Cardamine rivularis).