O definiție pentru strigat (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRIGA, strig, vb. I. I. Intranz. 1. A scoate sunete puternice, țipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete. 2. (Despre animale și păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. Tranz. A spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința. ♦ Intranz. A se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare. ♦ A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci. 2. Intranz. A se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie. 3. Tranz. A chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele). ◊ Expr. A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studenților. ♦ (Înv.) A chema la armată; a mobiliza. 4. Tranz. A face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare). 5. Tranz. A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli. ♦ Tranz. impers. A purta numele..., a se numi, a se chema... 6. Intranz. A spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri. – Lat. *strigare (< strix, -gis „bufniță”).
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
striga, strigverb
- 1. A scoate sunete puternice, țipete. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răcni
- Trage de hățuri, pocnește din bici, strigă din rărunchi și pînă la urmă poștalionul... iese din noroiul cleios. CAMIL PETRESCU, O. I 264. DLRLC
- În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- Romînul bate-n boii săi; Eu strig la el, mai țip la ei, Și boii spărieți pornesc ca niște zmei. ALECSANDRI, T. I 351. DLRLC
- Cîntă puiul cucului Pe coarnele plugului Și mierla de pe teleagă Tot strigă la boi să meargă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. DLRLC
- 1.1. Despre instrumente muzicale: răsuna. DLRLCsinonime: răsuna
- Porni deodată un bucium, de departe, de departe tare, să strige prelung. SADOVEANU, O. I 517. DLRLC
-
- 1.2. A semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă vaiet, strig cu suspinuri, Dar nu găsesc ajutori; Ce pot lacrimi, ce pot chinuri, Cînd durerea-i de amori. CONACHI, P. 106. DLRLC
- Noaptea sare prin somn, tresare... țipă, strigă, cere ajutor, se vaietă. ȘEZ. II 129. DLRLC
-
-
- 2. (Despre animale și păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Strigă lupul la hotară Și s-aude-ntr-altă țeară (Tunetul). GOROVEI, C. 371. DLRLC
- Cucule, pasere-albastră, Ce-mi strigi atît la fereastră? HODOȘ, P. P. 42. DLRLC
-
- 3. A spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: vocifera
- Își luă inima în dinți și strigă: – Asta să fie logodnica mea. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
- Da ce-i acolo? strigă baba înspăimîntată! CREANGĂ, P. 11. DLRLC
- Arald! strigă crăiasa – las’ fața să-mi ascund. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
- Chiar așa să fie, noi să strigăm cu entuziasm: vivat drumul de fier. ALECSANDRI, T. I 368. DLRLC
- Ăsta-i catehismul gradatului, ne striga nouă învățătură domnul plotonier. SADOVEANU, P. M. 81. DLRLC
- Dă-mi-l mie pe domnul Alexi, măi! strigă altul și începură să strige cu toții. DUMITRIU, N. 55. DLRLC
- Ce strigă?... – Aleg pe Bogdan, măria-ta... – Parcă ș-un alt nume. Nu strigă toți la fel. DELAVRANCEA, O. II 73. DLRLC
- 3.1. A se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Capul corbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale zicînd: – Harap-Alb, Harap-Alb! De nume ți-am auzit, dar de văzut nu te-am văzut. CREANGĂ, P. 226. DLRLC
- Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. DLRLC
-
- 3.2. A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii la butcă a strigat, Ș-a plecat din conac în conac. SEVASTOS, N. 130. DLRLC
- În Cameră discutau, La țărani nici că gîndeau, Dacă au pămînt sau n-au, Dar război mereu strigau. ANT. LIT. POP. I 21. DLRLC
- Cîmpurile strigau după ploaie. STANCU, D. 110. DLRLC
-
- A striga ca din gură de șarpe. DLRLC
- A striga în gura mare sau a striga cât îl ia (sau îl ține) gura. DLRLC
-
- 4. A se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ia taci și d-ta, moș Nichifor, taci, nu mai striga atîta pe biata văcușoară; pentru că ea, mititica, nu-i vinovată cu nemic. CREANGĂ, P. 116. DLRLC
- Foaie verde de urzică, Hîdele la mine strigă, Strigă chiar ca la un lup, De pe-aicea să mă duc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 188. DLRLC
-
- 5. A chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Domnul striga pe băieți c-un glas ascuțit. DELAVRANCEA, H. T. 94. DLRLC
- Atunci să mă strigi repede pe mine și eu l-oi dumica-n bucățele. SBIERA, P. 31. DLRLC
- Strigă-l, strigă-l zău, măicuță, C-apucă pe potecuță, Să-și caute altă drăguță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. DLRLC
- Copiii și nevasta lui... au rupt-o de fugă înspăimîntați. Dănilă, însă, a început a-i striga pe nume și ei, cunoscînd glasul lui, s-au oprit. CREANGĂ, P. 59. DLRLC
- După Radu se lua, Tot pe nume mi-l striga. ANT. LIT. POP. I 469. DLRLC
- Numai ea că l-a văzut, Numai ea l-a auzit Și pe nume l-a strigat Și așa l-a întrebat... TEODORESCU, P. P. 360. DLRLC
- Suflă vîntu-n paie ude, Eu strig, mîndra nu m-aude. – Ba zău, bade, aud bine, Dar nu pot veni la tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 56. DLRLC
- Începu a striga după feciori – nimeni nu-i răspunde, apoi începu a-i căuta pe tot locul. RETEGANUL, P. II 5. DLRLC
- Cît trăiești, bade, pe lume, Nu striga mîndrei pe nume. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. DLRLC
- 5.1. A deștepta pe cineva din somn (chemându-l pe nume). DLRLC
- Acum gîndi mohorît că ea și cu fata ei nu fac nimic, stau degeaba, pe ele omul nu le strigă să se scoale, dimineața. PREDA, Î. 178. DLRLC
-
- 5.2. A chema la armată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mobiliza
- Domnia striga într-una gloatele și făgăduia leafă – și se strîngea țărănime multă. SADOVEANU, O. VII 147. DLRLC
-
- A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studenților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Într-o zi dascălul... a venit supărat. Cum a intrat în clasă, s-a așezat pe catedră încruntat, a strigat catalogul. CARAGIALE, M. 14. DLRLC
-
-
- 6. A face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Puse de strigă prin toată cetatea că fiul său... a izbutit să aducă mere. ISPIRESCU, L. 74. DLRLC
-
- 7. A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: porecli
- Lumea, țeara-mi strigă hoț, C-am furat eu caii toți; Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr’cu stava i-am mînat De la nemeșul bogat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. DLRLC
-
- Cum te strigă? – Zori-de-zi. – Ei, cumetre Zori-de-ziuă, ia spune, ce cați pe-aci? EMINESCU, L. P. 127. DLRLC
-
-
- 8. A spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine joacă și nu strigă, Face-i-s-ar gura strîmbă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. DLRLC
- Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360. DLRLC
-
etimologie:
- *strigare (din strix, -gis „bufniță”). DEX '09 DEX '98