dexonline

info

O definiție pentru strigat (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRIGA, strig, vb. I. I. Intranz. 1. A scoate sunete puternice, țipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete. 2. (Despre animale și păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. Tranz. A spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința. ♦ Intranz. A se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare. ♦ A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos; a pretinde, a porunci. 2. Intranz. A se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie. 3. Tranz. A chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele). ◊ Expr. A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studenților. ♦ (Înv.) A chema la armată; a mobiliza. 4. Tranz. A face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare). 5. Tranz. A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva; a porecli. ♦ Tranz. impers. A purta numele..., a se numi, a se chema... 6. Intranz. A spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri. – Lat. *strigare (< strix, -gis „bufniță”).

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: strigat (part.)

strigat¹ (part.)

participiu (PT2) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	strigat	strigatul strigatu‑	strigată	strigata
nominativ-acuzativ	plural	strigați	strigații	strigate	strigatele
genitiv-dativ	singular	strigat	strigatului	strigate	strigatei
genitiv-dativ	plural	strigați	strigaților	strigate	strigatelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

striga, strigverb

1. intranzitiv A scoate sunete puternice, țipete. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: răcni
- format_quote Trage de hățuri, pocnește din bici, strigă din rărunchi și pînă la urmă poștalionul... iese din noroiul cleios. CAMIL PETRESCU, O. I 264. DLRLC
- format_quote În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
- format_quote Romînul bate-n boii săi; Eu strig la el, mai țip la ei, Și boii spărieți pornesc ca niște zmei. ALECSANDRI, T. I 351. DLRLC
- format_quote tranzitiv Cîntă puiul cucului Pe coarnele plugului Și mierla de pe teleagă Tot strigă la boi să meargă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. DLRLC
- 1.1. rar Despre instrumente muzicale: răsuna. DLRLC
  
  sinonime: răsuna
  - format_quote Porni deodată un bucium, de departe, de departe tare, să strige prelung. SADOVEANU, O. I 517. DLRLC
- 1.2. A semnaliza ceva prin țipete; a cere ajutor prin țipete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Mă vaiet, strig cu suspinuri, Dar nu găsesc ajutori; Ce pot lacrimi, ce pot chinuri, Cînd durerea-i de amori. CONACHI, P. 106. DLRLC
  - format_quote Noaptea sare prin somn, tresare... țipă, strigă, cere ajutor, se vaietă. ȘEZ. II 129. DLRLC
2. intranzitiv (Despre animale și păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Strigă lupul la hotară Și s-aude-ntr-altă țeară (Tunetul). GOROVEI, C. 371. DLRLC
- format_quote Cucule, pasere-albastră, Ce-mi strigi atît la fereastră? HODOȘ, P. P. 42. DLRLC
3. tranzitiv A spune, a enunța ceva cu glas puternic; a-și exprima cu glas puternic voința. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: vocifera
- format_quote Își luă inima în dinți și strigă: – Asta să fie logodnica mea. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
- format_quote Da ce-i acolo? strigă baba înspăimîntată! CREANGĂ, P. 11. DLRLC
- format_quote Arald! strigă crăiasa – las’ fața să-mi ascund. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
- format_quote Chiar așa să fie, noi să strigăm cu entuziasm: vivat drumul de fier. ALECSANDRI, T. I 368. DLRLC
- format_quote Ăsta-i catehismul gradatului, ne striga nouă învățătură domnul plotonier. SADOVEANU, P. M. 81. DLRLC
- format_quote Dă-mi-l mie pe domnul Alexi, măi! strigă altul și începură să strige cu toții. DUMITRIU, N. 55. DLRLC
- format_quote Ce strigă?... – Aleg pe Bogdan, măria-ta... – Parcă ș-un alt nume. Nu strigă toți la fel. DELAVRANCEA, O. II 73. DLRLC
- 3.1. intranzitiv A se văicări, a se jeli, a se plânge cu glas tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Capul corbului, zvîrcolindu-se dureros, striga cu jale zicînd: – Harap-Alb, Harap-Alb! De nume ți-am auzit, dar de văzut nu te-am văzut. CREANGĂ, P. 226. DLRLC
  - format_quote Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. DLRLC
- 3.2. A cere ceva cu glas tare, a reclama ceva impetuos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: porunci pretinde reclama
  - format_quote Caii la butcă a strigat, Ș-a plecat din conac în conac. SEVASTOS, N. 130. DLRLC
  - format_quote În Cameră discutau, La țărani nici că gîndeau, Dacă au pămînt sau n-au, Dar război mereu strigau. ANT. LIT. POP. I 21. DLRLC
  - format_quote intranzitiv figurat Cîmpurile strigau după ploaie. STANCU, D. 110. DLRLC
- chat_bubble A striga ca din gură de șarpe. DLRLC
- chat_bubble A striga în gura mare sau a striga cât îl ia (sau îl ține) gura. DLRLC
- chat_bubble A striga din băierile inimii. DLRLC
4. intranzitiv A se răsti la cineva, a-i adresa cuiva vorbe aspre; a-i vorbi cuiva tare și cu dușmănie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Ia taci și d-ta, moș Nichifor, taci, nu mai striga atîta pe biata văcușoară; pentru că ea, mititica, nu-i vinovată cu nemic. CREANGĂ, P. 116. DLRLC
- format_quote Foaie verde de urzică, Hîdele la mine strigă, Strigă chiar ca la un lup, De pe-aicea să mă duc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 188. DLRLC
5. tranzitiv A chema (pe cineva) cu glas tare să vină, să asculte etc. (spunându-i numele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Domnul striga pe băieți c-un glas ascuțit. DELAVRANCEA, H. T. 94. DLRLC
- format_quote Atunci să mă strigi repede pe mine și eu l-oi dumica-n bucățele. SBIERA, P. 31. DLRLC
- format_quote Strigă-l, strigă-l zău, măicuță, C-apucă pe potecuță, Să-și caute altă drăguță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. DLRLC
- format_quote Copiii și nevasta lui... au rupt-o de fugă înspăimîntați. Dănilă, însă, a început a-i striga pe nume și ei, cunoscînd glasul lui, s-au oprit. CREANGĂ, P. 59. DLRLC
- format_quote După Radu se lua, Tot pe nume mi-l striga. ANT. LIT. POP. I 469. DLRLC
- format_quote Numai ea că l-a văzut, Numai ea l-a auzit Și pe nume l-a strigat Și așa l-a întrebat... TEODORESCU, P. P. 360. DLRLC
- format_quote (și) absolut Suflă vîntu-n paie ude, Eu strig, mîndra nu m-aude. – Ba zău, bade, aud bine, Dar nu pot veni la tine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 56. DLRLC
- format_quote intranzitiv Începu a striga după feciori – nimeni nu-i răspunde, apoi începu a-i căuta pe tot locul. RETEGANUL, P. II 5. DLRLC
- format_quote intranzitiv Cît trăiești, bade, pe lume, Nu striga mîndrei pe nume. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. DLRLC
- 5.1. A deștepta pe cineva din somn (chemându-l pe nume). DLRLC
  - format_quote Acum gîndi mohorît că ea și cu fata ei nu fac nimic, stau degeaba, pe ele omul nu le strigă să se scoale, dimineața. PREDA, Î. 178. DLRLC
- 5.2. învechit A chema la armată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: mobiliza
  - format_quote Domnia striga într-una gloatele și făgăduia leafă – și se strîngea țărănime multă. SADOVEANU, O. VII 147. DLRLC
- chat_bubble A striga catalogul = a face apelul nominal al elevilor sau studenților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Într-o zi dascălul... a venit supărat. Cum a intrat în clasă, s-a așezat pe catedră încruntat, a strigat catalogul. CARAGIALE, M. 14. DLRLC
6. tranzitiv A face cunoscut ceva (anunțând, vestind cu glas tare). DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: anunța comunica vesti
- format_quote Puse de strigă prin toată cetatea că fiul său... a izbutit să aducă mere. ISPIRESCU, L. 74. DLRLC
7. tranzitiv A se adresa cuiva cu un epitet, a denumi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: porecli
- format_quote Lumea, țeara-mi strigă hoț, C-am furat eu caii toți; Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr’cu stava i-am mînat De la nemeșul bogat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. DLRLC
- 7.1. tranzitiv impersonal A purta numele..., a se numi, a se chema... DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: chema numi
  - format_quote Cum te strigă? – Zori-de-zi. – Ei, cumetre Zori-de-ziuă, ia spune, ce cați pe-aci? EMINESCU, L. P. 127. DLRLC
8. intranzitiv A spune strigături la joc; a conduce jocul prin strigăte și chiuituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Cine joacă și nu strigă, Face-i-s-ar gura strîmbă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. DLRLC
- format_quote Strigă, strigă, să se strîngă Fetele din valea lungă Ca oițele la strungă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 360. DLRLC

etimologie:

limba latină *strigare (din strix, -gis „bufniță”). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.