STRICTURĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor leziuni inflamatorii, cicatrice etc.). – Din fr. stricture, lat. strictura.

strictură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: ger Striktur, fr stricture, lat strictura] 1 (Med) Strâmtare a unor canale din organism, datorită unei leziuni inflamatorii, unei cicatrice etc. 2 (Ccr) Loc strâmtat, porțiune strâmtată a unor astfel de canale.

STRICTURĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strâmtare a unor canale din organism (ca urmare a unor afecțiuni). – Din fr. stricture, lat. strictura.

STRICTURĂ, stricturi, s. f. (Med.) Strîmtare a unui organ cilindric (ca urmare a anumitor afecțiuni). Strictura esofagului. Strictură uretrală.

STRICTURĂ s.f. Strîmtare, îngustare a unui canal sau a unui orificiu al organismului în urma unei boli. [Cf. germ. Striktur, lat. strictura].

STRICTURĂ s. f. îngustare a unui canal sau orificiu al organismului în urma unei boli. (< fr. stricture, lat. strictura, germ. Striktur)

STRICTURĂ ~i f. Strâmtare a canalului unui organ cavitar (în urma unui traumatism, a unei inflamații etc.). ~ esofagiană. /<lat. strictura, germ. Striktur, fr. stricture

strictură s. f., g.-d. art. stricturii; pl. stricturi

strictură s. f., g.-d. art. stricturii; pl. stricturi

strictură s. f., g.-d. art. stricturii; pl. stricturi