11 definiții pentru stratagemă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic. 2. Șiretlic, vicleșug, tertip. – Din fr. stratagème.

STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic. 2. Șiretlic, vicleșug, tertip. – Din fr. stratagème.

STRATAGÉMĂ, stratageme, s. f. 1. Procedeu întrebuințat în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic. Atunci Ciapanoglu, crezînd că sîntem putere mare și că fuga muscalilor era numai o stratagemă, s-a speriat și a luat-o la fugă spre Calafat. GHICA, S. 23. 2. Șiretlic, vicleșug, tertip. Trei sute cincizeci de cuvinte sau de locuțiuni, care toate înseamnă... o stratagemă, un vicleșug menit să întîrzie ceasul hotărîrii. C. PETRESCU, C. V. 93. Și mă bufnește și astăzi rîsul cînd mă gîndesc ce urmări hazlii a avut această stratagemă inconștientă a mea. HOGAȘ, DR. II 47.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stratagémă s. f., g.-d. art. stratagémei; pl. stratagéme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRATAGÉMĂ s. subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

STRATAGÉMĂ s.f. 1. Manevră folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. Șiretlic, șiretenie, tertip, manieră ingenioasă. [Cf. fr. stratagème, it. stratagemma, lat., gr. strategema].

STRATAGÉMĂ s. f. 1. manevră ingenioasă folosită în război pentru a înșela pe inamic. 2. șiretlic, vicleșug, tertip. (< fr. stratagème, lat., gr. stratagema)

STRATAGÉMĂ ~e f. 1) mil. Manevră întreprinsă în vremea luptelor cu scopul de a dezorienta și a surprinde pe inamic. 2) Mijloc iscusit prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; șotie. [G.-D. stratagemei] /<lat. strategma, fr. strategeme

stratagemă f. 1. viclenie de râsboiu; 2. fig. fineță, subtilitate.

*stratagémă f., pl. e (fr. stratagème, lat. strategéma, d. vgr. stratégema). Manevră falsă p. a înșela un dușman în războĭ. Fig. Înșelăciune p. a prinde un adversar: stratagema polițiiĭ reuși. V. cacealma.

stratagémă s. f., g.-d. art. stratagémei; pl. stratagéme

STRATAGE s. subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

Intrare: stratagemă
stratagemă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stratage
  • stratagema
plural
  • stratageme
  • stratagemele
genitiv-dativ singular
  • stratageme
  • stratagemei
plural
  • stratageme
  • stratagemelor
vocativ singular
plural