stratagemă sf [At: (a. 1699) FN 80 / V: (înv) ~ghemă sf, strategem, ~tegim sn, ~tige~, ~tighe~, ~tighimă, ~tigimă sf / Pl: ~me / E: lat stratagema, fr stratagème. Strataghemă, stratighimă < ngr στρατήγημα] 1 Procedeu folosit în război pentru a înșela și a surprinde pe inamic Si: (îvr) strataghemată (1). 2 (Pan) Mijloc, procedeu ingenios (și necinstit), folosit pentru atingerea unui scop (de obicei pentru ieșirea dintr-o situație dificilă) Si: subterfugiu, șiretenie, șiretlic, tertip, truc¹, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (înv) marafet, măiestrie¹, (pop) solomchie, (îvr) strataghemată (2), (fam) chițibuș (3), cioacă¹ (28), manevră, mișcare, mutare, (rar; fam) merchez.