trapazán și strapazán n., pl. e (turc. trabzan, șir de gratiĭ, tramazán, tribună; sîrb. trabozan, tindă). Dun. Scarmos, cuĭu de care se ține vîsla. Munt. vest (tropuzan) „pridvor, prispă” (CL. 1910, 396), balustradă: sprijinit de tropuzanu scăriĭ, am scoborît pe covertă, și de aci jos în cabină (ChN. 1, 161). – Și trapuzan. Și ceaprazan (din ceapraz și trapazan în Rț. (rev. I. Crg. 4, 250), scarmos.