14 definiții pentru strămătură stremătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂMĂTÚRĂ, (2) strămături, s. f. (Înv. și pop.) 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Sortiment de strămătură (1). 3. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură.

strămătu sf [At: CORESI, în TEXTE-ROM. (XVI), 222 / V: (înv) ~rem~ / Pl: ~ri / E: stramă + -ătură] 1 (Îvp) Lână toarsă și vopsită în diferite culori sau fire de bumbac, de ață folosite la țesut (covoare), la cusut, la brodat etc. 2 (Înv) Loc unde se lucrează cu strămătură. 3 (Reg) Destrămătură (1).

STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat. 2. Destrămătură, stramă. – Cf. stramă, destrămătură.

STRĂMĂTÚRĂ, strămături, s. f. 1. Lînă toarsă și vopsită în diferite culori și folosită de țărance la țesut, la cusături, la broderii. Peste cămașa cu flori la mîneci, își încinse brîul de zile mari, țesut în strămătură. CAMILAR, N. II 21. Nevestele se schimbă în cămăși nouă, cusute cu altițe și cu strămătură. MARIAN, Î. 63. Că și-a uitat o năframă Mult mîndră și frumoasă, Să ne-o dați dumneavoastră... Fie și de bumbac... Fie și de strămătură, Om șterge caii la gură. SEVASTOS, N. 212. 2. Fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, stramă.

strămătură f. lână vopsită cu care țărancele fac scoarțe. [Scurtat din destrămătură].

strămătúră f., pl. ĭ. Destrămătură. Est. (și destrămătură și olișcă). Lînă moale de făcut ornamente pe cămășĭ orĭ pe canava.

stremătu sf vz strămătură

destrămătúră f., pl. ĭ. Fire destrămate (lînă ș.a.). – Și strămătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strămătúră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. strămătúrii; (sorturi, fire) pl. strămătúri

strămătúră s. f., g.-d. art. strămătúrii; (sorturi, fire) pl. strămătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂMĂTÚRĂ s. v. destrămătură, răritură.

strămătu s. v. DESTRĂMĂTURĂ. RĂRITURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strămătúră, strămături, s.f. – (reg.) Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țesut covoare, la cusut: „Cu struțuri de strămătură” (Bârlea, 1924, I: 106). – Din stramă (Șăineanu, DEX) + suf. -ătură (MDA).

strămătúră, -i, s.f. – (înv.) Lână toarsă și vopsită în diferite culori, folosită la țesut covoare, la cusut: „Cu struțuri de strămătură” (Bârlea 1924 I: 106). – Din stramă + -tură.

Intrare: strămătură
strămătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strămătu
  • strămătura
plural
  • strămături
  • strămăturile
genitiv-dativ singular
  • strămături
  • strămăturii
plural
  • strămături
  • strămăturilor
vocativ singular
plural
stremătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

strămătură stremătură învechit popular

  • 1. (numai) singular Lână toarsă și vopsită în diferite culori folosită la țară la țesut, la cusut și la brodat.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Peste cămașa cu flori la mîneci, își încinse brîul de zile mari, țesut în strămătură. CAMILAR, N. II 21.
      surse: DLRLC
    • Nevestele se schimbă în cămăși nouă, cusute cu altițe și cu strămătură. MARIAN, Î. 63.
      surse: DLRLC
    • Că și-a uitat o năframă Mult mîndră și frumoasă, Să ne-o dați dumneavoastră... Fie și de bumbac... Fie și de strămătură, Om șterge caii la gură. SEVASTOS, N. 212.
      surse: DLRLC
  • 2. Sortiment de strămătură.
    surse: DEX '09
  • 3. (numai) singular Fir destrămat dintr-o țesătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: destrămătură răritură stramă

etimologie:

  • cf. stramă, destrămătură
    surse: DEX '98 DEX '09