STRĂMĂTURĂ, strămături, s. f. 1. Lînă toarsă și vopsită în diferite culori și folosită de țărance la țesut, la cusături, la broderii. Peste cămașa cu flori la mîneci, își încinse brîul de zile mari, țesut în strămătură. CAMILAR, N. II 21. Nevestele se schimbă în cămăși nouă, cusute cu altițe și cu strămătură. MARIAN, Î. 63. Că și-a uitat o năframă Mult mîndră și frumoasă, Să ne-o dați dumneavoastră... Fie și de bumbac... Fie și de strămătură, Om șterge caii la gură. SEVASTOS, N. 212. 2. Fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, stramă.