10 definiții pentru strângere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRẤNGERE, strângeri, s. f. Faptul de a (se) strânge; strâns1, strânsătură. ◊ Expr. (Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc. ♦ (Înv.) Recrutare. – V. strânge.

STRẤNGERE, strângeri, s. f. Faptul de a (se) strânge; strâns1, strânsătură. ◊ Expr. (Cu) strângere de inimă = (cu un) puternic sentiment de teamă, de durere, de regret etc. ♦ (Înv.) Recrutare. – V. strânge.

STRÂNGERE ~i f. v. A STRÂNGE și A SE STRÂNGE.Cu ~ de inimă cu un sentiment de durere sau de teamă. ~ de mână strângere a mâinii cuiva în semn de afecțiune. /v. a (se) strânge

strângere f. acțiunea de a (se) strânge: o strângere de mână.

STRÎ́NGERE, strîngeri, s. f. Faptul de a (se) strînge. I. 1. Legare strînsă; înnodare, fixare. Strîngerea nodului.Fig. Întărire, consolidare. În strîngerea legăturilor partidului cu masele, un rol important sînt chemate să joace organizațiile de masăsindicatele, U.T.M., sfaturile populare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 30. Cluburile constituie unul din cele mai importante mijloace de strîngere a legăturilor organizațiilor de partid și sindicale cu masa largă a muncitorilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2698. 2. Apăsare (în mînă, în brațe). Strîngere de mînă = faptul de a strînge cuiva mîna,în semn de salut prietenesc. Te anunț la vreme. Pînă atunci, o strîngere de mînă. CARAGIALE, O. VII 7. Cîteva vorbe, o strîngere de mînă și dispărea iar în parfumatul ei ietac, împlînd nopțile cu dulci și neuitate visuri. EMINESCU, N. 59. Strîngere în brațe = îmbrățișare. Cu geana ta m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strîngerii în brațe. EMINESCU, O. I 120. 3. Ghemuire, zgîrcire; contractare. ◊ Expr. (Cu) strîngere de inimă = (cu un) puternic sentiment de durere, de teamă, de spaimă. Cu strîngere de inimă, Constantin a aflat, după Crăciun, ziua sorocită de Badea pentru nunta-i cu Frusina. GALACTION, O. I 128. Îmi veni atunci o grozavă strîngere de inimă, dar mă stăpînii. GANE, N. III 49. Dar aste două zile cum am trăit eu?... Ce strîngere continuă de inimă! ce frică! ce tortură! CARAGIALE, O. I 162. II. 1. Adunare la un loc a unor lucruri (pentru a face provizii); îngrămădire. ♦ Adunarea grînelor, a fructelor etc.; cules. Experiența din anii trecuți ne arată că fără o muncă politică de masă temeinic pregătită nu poate fi asigurată strîngerea la timp a recoltei. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 2/5. 2. Economisire, acumulare (de bani, de bunuri materiale). ♦ Percepere, încasare. Strîngerea dijmei. 3. Adunare (I 1), colectare. Membri ai comisiunii însărcinate cu strîngerea voturilor și tragerea scrutinului. GHICA, A. 782. 4. (Învechit) Recrutare. Atuncea au fost la noi în țară... dese strîngeri de oști. SADOVEANU, O. I 559.

strîngére f. Acțiunea de a saŭ de a se strînge. Strîngere de inimă, întristare adîncă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strấngere s. f., g.-d. art. strấngerii; pl. strấngeri

strângere s. f., g.-d. art. strângerii; pl. strângeri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂNGERE s. I. 1. v. legare. 2. v. încingere. 3. v. înșurubare. 4. v. încleștare. 5. v. îmbrățișare. 6. v. împăturire. 7. v. contractare. 8. v. chircire. 9. v. întărire. II. 1. v. acumulare. 2. v. tezaurizare. 3. v. economisire. 4. v. convocare. 5. v. recoltare. 6. v. adunare. 7. încasare, percepere, strâns. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strâns. (~ unei hârtii de pe jos.) 9. adunare, colecționare, culegere. (~ unor texte populare.)

STRÎNGERE s. I. 1. legare, legat, strîns. (~ nojițelor la opinci.) 2. încingere, încins, înfășurare, înfășurat, strîns. (~ brîului pe talie.) 3. înșurubare, strîns. (~ piuliței.) 4. încleștare, strîns, (înv.) strînsoare. (~ dinților.) 5. îmbrățișare, îmbrățișat, înlănțuire, (astăzi rar) strîns, strînsoare, strînsură. (~ celor doi îndrăgostiți.) 6. împăturire, îndoire, pliere, strîns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.) 7. contractare, contracție, zgîrcire, (înv.) strînsoare, zgîrcitură. (~ a unui mușchi.) 8. chircire, contractare, ghemuire, închircire, zgîrcire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 9. consolidare, întărire, (fig.) cimentare. (~ relațiilor economice.) II. 1. acumulare, adunare, concentrare, înmagazinare. (~ de bunuri.) 2. acumulare, adunare, tezaurizare. (~ de valută.) 3. agonisire, economisire. (~ de bani albi pentru zile negre.) 4. adunare, convocare, întrunire, reunire. (~ oamenilor la ședință.) 5. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, recoltă, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ produselor cîmpului.) 6. adunare, colectare, strîns. (~ laptelui din sat.) 7. încasare, percepere, strîns. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strîns. (~ unei hîrtii de pe jos.) 9. adunare, colecționare, culegere. (~ unor texte populare.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

strângere de inimă expr. 1. sentiment puternic de teamă / de durere / de regret etc. 2. presentiment funest.

Intrare: strângere
strângere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strângere
  • strângerea
plural
  • strângeri
  • strângerile
genitiv-dativ singular
  • strângeri
  • strângerii
plural
  • strângeri
  • strângerilor
vocativ singular
plural