10 definiții pentru strâmtorare strâmtorire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

STRÎMTORÁRE, strîmtorări, s. f. Faptul de a (se) strîmtora. 1. Înghesuire, restrîngere. 2. Fig. Situație grea, încurcătură; lipsă (de bani). Așa în strîmtorare și în neliniște cum am trăit și tot mi-a fost dragă viața. VLAHUȚĂ, O. A. II 287. Am fost părtași la pericole și de bun ajutor la vreme de grea strîmtorare. ODOBESCU, S. III 561. Aici în Paris a fost și e mare neavere și strîmtorare. GHICA, A. 788. – Variantă: (învechit) strîmtoríre (DRĂGHICI, R. 78) s. f.

STRÎMTORÍRE s. f. v. strîmtorare.

strîmtoráre f., pl. ărĭ. Nevoĭe de banĭ: a fi în strîmtorare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strâmtoráre s. f., g.-d. art. strâmtorắrii; pl. strâmtorắri

strâmtoráre s. f., g.-d. art. strâmtorării; pl. strâmtorări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂMTORÁRE s. v. dificultate, impas, încurcătură, îngustime.

strîmtorare s. v. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME.

Intrare: strâmtorare
strâmtorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorare
  • strâmtorarea
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorările
genitiv-dativ singular
  • strâmtorări
  • strâmtorării
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorărilor
vocativ singular
plural
strâmtorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorire
  • strâmtorirea
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririle
genitiv-dativ singular
  • strâmtoriri
  • strâmtoririi
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririlor
vocativ singular
plural