17 definiții pentru strâmtorare strâmtorire strămptorire strămtorire strâmptorire strimtorare strimtorire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

STRÂMTORÁRE, strâmtorări, s. f. Faptul de a (se) strâmtora; înghesuire, restrângere. [Var.: (înv.) strâmtoríre s. f.] – V. strâmtora.

strâmtorare sf [At: DOC. EC. 231 / V: (înv) ~rămptorire, ~rămtorire, ~mptorire, ~rire, ~rim~, ~rimtorire / Pl: ~rări / E: strâmtora] 1 (Înv; îoc lărgire) Strâmtare (1). 2 (Îoc întindere) Îngrămădire într-un spațiu (extrem de) redus. 3 (Rar; pex; fig) Încolțire. 4 (Înv) Constrângere (1). 5 (Asr; fig) Strâmtoare (7).

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

STRÂMTORÍRE s. f. v. strâmtorare.

strămptorire sf vz strâmtorare

strămtorire sf vz strâmtorare[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz strâmtoare LauraGellner

strâmptorire sf vz strâmtorare

strâmtorire sf vz strâmtorare

strimtorare sf vz strâmtorare

strimtorire sf vz strâmtorare

STRÎMTORÁRE, strîmtorări, s. f. Faptul de a (se) strîmtora. 1. Înghesuire, restrîngere. 2. Fig. Situație grea, încurcătură; lipsă (de bani). Așa în strîmtorare și în neliniște cum am trăit și tot mi-a fost dragă viața. VLAHUȚĂ, O. A. II 287. Am fost părtași la pericole și de bun ajutor la vreme de grea strîmtorare. ODOBESCU, S. III 561. Aici în Paris a fost și e mare neavere și strîmtorare. GHICA, A. 788. – Variantă: (învechit) strîmtoríre (DRĂGHICI, R. 78) s. f.

STRÎMTORÍRE s. f. v. strîmtorare.

strîmtoráre f., pl. ărĭ. Nevoĭe de banĭ: a fi în strîmtorare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strâmtoráre s. f., g.-d. art. strâmtorắrii; pl. strâmtorắri

strâmtoráre s. f., g.-d. art. strâmtorării; pl. strâmtorări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂMTORÁRE s. v. dificultate, impas, încurcătură, îngustime.

strîmtorare s. v. DIFICULTATE. IMPAS. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME.

Intrare: strâmtorare
strâmtorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorare
  • strâmtorarea
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorările
genitiv-dativ singular
  • strâmtorări
  • strâmtorării
plural
  • strâmtorări
  • strâmtorărilor
vocativ singular
plural
strâmtorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmtorire
  • strâmtorirea
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririle
genitiv-dativ singular
  • strâmtoriri
  • strâmtoririi
plural
  • strâmtoriri
  • strâmtoririlor
vocativ singular
plural
strămptorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strămtorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strâmptorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtorare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strimtorire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.