Definiția cu ID-ul 959126:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÎMTORARE, strîmtorări, s. f. Faptul de a (se) strîmtora. 1. Înghesuire, restrîngere. 2. Fig. Situație grea, încurcătură; lipsă (de bani). Așa în strîmtorare și în neliniște cum am trăit și tot mi-a fost dragă viața. VLAHUȚĂ, O. A. II 287. Am fost părtași la pericole și de bun ajutor la vreme de grea strîmtorare. ODOBESCU, S. III 561. Aici în Paris a fost și e mare neavere și strîmtorare. GHICA, A. 788. – Variantă: (învechit) strîmtorire (DRĂGHICI, R. 78) s. f.