strâmt, ~ă a [At: (a. 1521) IORGA. C. I. II, 230 / V: (îvp) ~rimt, (înv) ~rămpt, ~rămt, ~mpt, ~rimpt, (reg) ~ânt / Pl: ~mți, ~e / E: lat *strinctus (< stringo, -ere)] 1 (D. cavități, deschizături sau d. spații, încăperi etc. ori d. părți sau porțiuni ale acestora; îoc larg) Care are dimensiunea transversală (relativ) mică. 2 (D. căi de acces, d. locuri de trecere, d. ape, văi etc. sau d. părți ori porțiuni ale acestora) Care nu este (destul de) lat Si: îngust, mic, (rar) strâmtat² (1), (înv) strâmtorat (1). 3 (Îvr; îlav) Cu ~rimt Cu (mare) greutate. 4 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori d. părți ale acestora) Care este croit sau făcut, lipit (foarte mult) de corp sau pe o parte a acestuia ori pe picior. Vz colant. 5 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori d. părți ale acestora) Care a devenit insuficient de larg (față de dimensiunile inițiale ale unei persoane) și nu mai permite mișcarea liberă a corpului sau a unei părți a acestuia Si: strâns² (3). 6 (Înv; d. legături de alianță, de prietenie, de dragoste etc.) Strict (1) strâns². 7 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) Cu volum (extrem de) redus. 8 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) Care nu poate cuprinde mult. 9 (D. spații delimitate, d. încăperi, construcții, teritorii, așezări etc. sau d. părți ale acestora; îoc încăpător) În care nu încape mult Si: mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios, (îvr) strâmtoros. 10 (Îe) A fi ~ la minte sau a avea mintea ~ă A fi lipsit de inteligență. 11 (Reg; îe) A fi prea ~ la mațe A fi pus pe ceartă. 12 (Îae) A fi arțăgos. 13 (Fam; îe) A prinde (pe cineva) la ~ A profita de faptul că cineva se află într-un loc strâmt. 14 (Pex; îae) A profita de faptul că cineva se află în (mare) dificultate. 15 (Îae) A profita de ocazie. 16 (Îe) A fi (sau, înv, a aduce) la largul cuiva și la ~ul altcuiva A se găsi (sau a ajunge) într-o situație avantajoasă, profitând de situația dezavantajoasă în care se află (sau a ajuns) altcineva. 17 (Îvr; fig; d. viață, trai etc.) Sărac (40). 18 (Fig; d. oameni, d. medii sociale etc.) Care este lipsit de orizont larg, fiind preocupat de interese mărunte. 19 (Fig; d. oameni, d. medii sociale etc.) Care este lipsit de generozitate, de noblețe sufletească Si: meschin, mic. 20 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă lipsă de orizont larg, preocupări și interese mărunte. 21 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă lipsă de generozitate, de noblețe sufletească Si: meschin, mic.

STRÂMT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are o lățime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) lat; îngust. Punte ~tă. 2) Care are o lărgime mai mică decât cea necesară; care nu este (destul de) larg. Haină ~tă. Cameră ~tă. ◊ A fi ~ la minte a avea un intelect redus. /<lat. strinctus

strâmt a. îngust. [Lat. STRICTUS (influențat de strânge)].

strămpt, ~ă a vz strâmt

strămt, ~ă a vz strâmt

strâmpt, ~ă a vz strâmt

strânt, ~ă sf vz strâmt

strimpt, ~ă a vz strâmt

strimt, ~ă a vz strâmt

STRIMT, -Ă adj. v. strîmt².

STRÎMT², -Ă, strîmți, -te, adj. 1. (În opoziție cu larg) Care nu este (destul de) larg, lipsit de lărgime; îngust. Mihai trage pe vizirul Sinan-pașa într-un loc strîmt, unde acesta nu-i putea pune împotrivă decît 1200 luptători. BĂLCESCU, O. I 29. ♦ Care nu este (destul de) lat, care are o lățime mică; îngust. Printre crengi scînteie stele, Farmec dînd cărării strîmte Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. EMINESCU, O. I 209. 2. (În opoziție cu încăpător) Care nu poate cuprinde mult, în care nu încape mult; neîncăpător. Mă plimbai puțin prin odaie și pentru-ntîia oară o găsii prea strîmtă. VLAHUȚĂ, O. A. 149. Săniuța, cuib de iarnă, e cam strîmtă pentru doi. ALECSANDRI, P. A. 114. ◊ Fig. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt... sîngele părinților în vinele strîmte ale strănepoților a secat. RUSSO, S. 147. 3. Fig. Lipsit de măreție sau de amploare; mărginit, redus, meschin. S-a supus prejudecăților și socotelilor strîmte, clocite într-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. Trăind în cercul vostru strîmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece. EMINESCU, O. I 181. ◊ Expr. A fi strîmt la minte = a fi lipsit de inteligență. Bietul Costică! își zise în cele din urmă bătrînul. Băiat bun, păcat că-i strîmt la minte, cum a fost de cînd îl știu. REBREANU, R. I 257. – Variantă: (regional) strimt, -ă (SLAVICI, N. I 136) adj.

strimt, V. strîmt.

strîmt (est) și strimt (vest), -ă adj. (lat *strĭnctus, din strĭctus [part. d. stringere, a strînge], ca mrom. umtu față de unt, uns; it. stretto, pv. esțrech, fr. étroit, sp. estrecho, pg. estreito). îngust, nu larg: stradă strîmtă, ghete strîmte. Inimă saŭ minte strîmtă, incapabilă de ideĭ marĭ. – În Serbia strîmpt.

strâmt¹ adj. m., pl. strâmți; f. strấmtă, pl. strấmte

strâmt adj. m., pl. strâmți; f. sg. strâmtă, pl. strâmte

strâmt, -tă; -ți, -te.

STRÂMT adj. 1. v. îngust. 2. îngust, mic, (înv.) strâmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios. (Cameră ~.)

STRÂMT adj. v. meschin.

STRÎMT adj. 1. îngust, strîns, (franțuzism) colant. (Pantaloni ~.) 2. îngust, mic, (înv.) strîmtorat. (O intrare ~; un spațiu ~.) 3. mic, necuprinzător, neîncăpător, nespațios. (Cameră ~.)

strîmt adj. v. MESCHIN.

strîmt (-tă), adj. – Îngust, strîns, bine legat. – Var. strîmpt, strimt. Mr., megl., istr. strimt. Lat. *strĭnctus, în loc de strĭctus < strĭngĕre, cu infixul nazal propagat pornind de la tema prezentului (Cihac, I, 267; Pușcariu 1659; Philippide, II, 655; REW 8305), cf. v. it. strinto, ven. strento, logud. istrintu, fr. étreint, alb. streite (Meyer, Alb. St., IV, 109). Pentru forma cu i, cf. Byck-Graur 21. Cf. strînge. Der. strîmta, vb. (a strînge, a îngusta); strîmtaș, s. m. (laț, ochi la hamuri prin care trec șleaurile); strîmtoare, s. f. (îngustime, strîmtime, necaz; loc îngust, defileu, trecătoare, braț de mare); strîmtură, s. f. (înv., defileu, trecătoare; înv., îngrădire); strimteală, s. f. (strîmtoare); strîmtora (var. strîmtori), vb. (a constrînge, a forța, a limita, a restrînge; a lăsa fără bani, a stoarce, a secătui); strîmtoreală, s. f. (jenă financiară, necaz).

AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra.