6 definiții pentru strâmbet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRẤMBET, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. – Strâmba + suf. -et.

STRẤMBET, strâmbete, s. n. (Rar) Strâmbătură, grimasă. – Strâmba + suf. -et.

STRÎ́MBET, strîmbete, s. n. (Rar) Strîmbătură, grimasă. Îmi răspunse cu un zîmbet ce semăna a strîmbet. NEGRUZZI, S. I 9.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strấmbet (rar) s. n., pl. strấmbete

strâmbet s. n., pl. strâmbete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂMBET s. v. grimasă, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură.

strîmbet s. v. GRIMASĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. STRÎMBĂTURĂ.

Intrare: strâmbet
strâmbet substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strâmbet
  • strâmbetul
  • strâmbetu‑
plural
  • strâmbete
  • strâmbetele
genitiv-dativ singular
  • strâmbet
  • strâmbetului
plural
  • strâmbete
  • strâmbetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)