schimonosire sf [At: MAIOR, IST. 240/19 / V: (îrg) ~mosire, (îvr) ~nisire / Pl: ~ri / E: schimonosi] 1 Schimbare în rău a aspectului (fizic al) unei ființe, al feței etc. ei Si: pocire. 2 (Rar) Grimasă (2). 3 (Ccr; fig) Deformare a pronunțării cuvintelor, a vorbirii, a limbii etc.

SCHIMONOSIRE, schimonosiri, s. f. Acțiunea de a (se) schimonosi și rezultatul ei.

schimonisire sf vz schimonosire

schimosire sf vz schimonosire

schimonosire s. f., g.-d. art. schimonosirii; pl. schimonosiri

schimonosire s. f., g.-d. art. schimonosirii; pl. schimonosiri

schimonosire s. f., g.-d. art. schimonosirii; pl. schimonosiri

SCHIMONOSIRE s. 1. v. desfigurare. 2. v. grimasă. 3. v. stâlcire.

SCHIMONOSIRE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

SCHIMONOSIRE s. 1. deformare, deformație, desfigurare, pocire, schimonoseală, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.) 2. grimasă, schimonoseală, schlmonositură, strîmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strîmbet, (pop. și fam.) scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură. (Ce sînt ~ile astea la tine?) 3. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a cuvlntelor unei limbi, cînd vorbește.)

schimonosire s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.