20 de definiții pentru stobor (gard) stobol stubor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. 1. S. m. (Înv. și reg.) Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. (Înv. și pop.) Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., sb. stobor.

stobor1 sm vz stobol2[1]

  1. Neclaritate în original: stobol2 nu este definit. De asemenea, stobol trimite în sens invers, la stobor2. — cata

stobor2 [At: (a. 1620) ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 196 / V: (reg) stab~, stahor sm, stambori sm, ~ol, strobol sn, stubor sn / Pl: ~i sm, ~o'aie sn, (rar) ~uri sn / E: bg стобор] 1 sn (Îvp) Gard de lemn Si: (reg) pălan (Vz palancă1), ștachetă, târcol, zăplaz Vz împrejmuire, îngrăditură, ocol, ogradă, ostrețe (Vz ostreț (1)), ulucă. 2 sm (Îrg; prc) Fiecare dintre scândurile, parii, ulucile etc. (cu vârful ascuțit) care formează un stobor1 (1) Si: (pop) ostrețe (Vz ostreț) Vz leaț, ștachetă, ulucă, zăbrea. 3 sm (Ban; pex) Fiecare din cei patru stâlpi care susțin acoperișul fântânii. 4 sn (Îrg; pex) Ghizd la fântână. 5 sn (Reg; pex) Loc îngrădit pentru oi. 6 sn (Trs; pex) Cimitir.

STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor.

STOBÓR, (1) stobori, s. m., și (2) stoboruri, s. n. (Regional) 1. Fiecare din parii sau din scîndurile înguste (cu vîrful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. MAT. FOLK. 254. 2. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. A cui sînt aceste curți, De-s așa nalte, minunate, Cu stobor pe dedeparte Și cu altul pe d-aproape? ȘEZ. XIII 113. ◊ Stoborul fîntînii = ghizdul fîntînii. Cînii neîntrerupt să preumblau în giurul stoborului fîntînii. RETEGANUL, P. IV 46.

stobor m. 1. stâlp, sărbătoare băbească a doua zi după un sfânt: Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sămpietrului (v. aceste nume); 2. par ascuțit; 3. pl. gard din scânduri așezate vertical: îl chemă la stobor. [Slav. STOBORŬ, stâlp].

stobór m. (vsl. stoborŭ, „stîlp, par”, sîrb. „curte, ogradă”, bg. „parmalîc”; rut. stóvbur, „stîlp, par”; ung. szobor, stîlp. Cp. cu steblă). Vest. Par de gard: o vacă legată de un stobor al garduluĭ. Scîndură ascuțită sus întrebuințată la făcut un gard: desprinseră porciĭ niște stoborĭ. (NPl. Ceaur, 153) Pl. Gard, palane, ocol, îngrăditură: îl chemă la stoborĭ. La (saŭ în) stobor, în curtea bisericiĭ, în adunarea de la ușa bisericiĭ: am să-l spuĭ în stobor (Cod); pricinile să (= se) domolea în stoboru bisericiĭ; bătrîniĭ îĭ chema pe prigonitorĭ în fața stoboruluĭ (Gr-N. 35). Stoboru Blagoveșteniiĭ, a doŭa zĭ de Buna Vestire, la 26 Martie (V. blagoveșnic). Stoboru Sîm-Pĭetruluĭ, a doŭa zĭ de Sfîntu Petru (30 Iuniŭ), cînd nu se lucrează „ca să fii ferit de lupi și de alte rele”. Stoboru Sintă-Măriiĭ micĭ, a doŭa zĭ de Sfînta Maria mică (9 Sept.), cînd nu se lucrează „ca să fiĭ ferit de loviturĭ”. – În Bucov. stoból, n., pl. oále, îngrăditură. V. zaplaz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stobór2 (gard) (înv., pop.) s. n., pl. stobóruri

stobór (gard) s. n., pl. stobóruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STOBÓR s. v. cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, ulucă.

stobor s. v. CIMITIR. COLAC. GARD. GHIZD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. MARGINE. OCOL. ULUCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stobór (stoboruri), s. n.1. Gard, ulucă. – 2. Ulucă, par, scîndură de gard. – Var. stobol. Sl. stoborŭ „coloană” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 369; Conev 80). – Der. stoborî, vb. (a împrejmui cu gard). În Trans.

STOBÓR1 s. n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor2, prin confuzie cu stobor2 = zăplaz, ulucă)

STOBÓR2, stobóruri, s. n. (Trans.) 1. Ulucă, zăplaz. 2. Teren îngrădit cu uluci. (din sl. stoborŭ = coloană)

STOBÓL, stobóluri, s. n. (Trans., Var.) Stobor2. (cf. stobor)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stobór, stobori, (stabor), s.m. – (reg.; înv.) 1. Par. 2. Crengi groase, necioplite sau cioplite cu securea, din care se fac garduri: „Târla este o împrejmuire din stabori, pentru oi, la stână” (AER, 2010: 94; Săcel). – Din sl. staborǔ „stâlp, par, coloană” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER); din bg. stobor (MDA).

Intrare: stobor (gard)
stobor2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stobor
  • stoborul
  • stoboru‑
plural
  • stoboruri
  • stoborurile
genitiv-dativ singular
  • stobor
  • stoborului
plural
  • stoboruri
  • stoborurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stobol
  • stobolul
  • stobolu‑
plural
  • stoboluri
  • stobolurile
genitiv-dativ singular
  • stobol
  • stobolului
plural
  • stoboluri
  • stobolurilor
vocativ singular
plural
stubor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stobor (gard) stobol stubor

  • 1. învechit popular Împrejmuire de uluci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gard zăplaz un exemplu
    exemple
    • A cui sînt aceste curți, De-s așa nalte, minunate, Cu stobor pe dedeparte Și cu altul pe d-aproape? ȘEZ. XIII 113.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Stoborul fântânii = ghizdul fântânii.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînii neîntrerupt să preumblau în giurul stoborului fîntînii. RETEGANUL, P. IV 46.
        surse: DLRLC

etimologie: