17 definiții pentru stobor (gard) stobol
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. 1. S. m. (Înv. și reg.) Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. (Înv. și pop.) Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., sb. stobor.
stobor3 sn vz sobor2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stobor1 sm vz stobol2[1]
- Neclaritate în original: stobol2 nu este definit. De asemenea, stobol trimite în sens invers, la stobor2. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stobor2 [At: (a. 1620) ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 196 / V: (reg) stab~, stahor sm, stambori sm, ~ol, strobol sn, stubor sn / Pl: ~i sm, ~o'aie sn, (rar) ~uri sn / E: bg стобор] 1 sn (Îvp) Gard de lemn Si: (reg) pălan (Vz palancă1), ștachetă, târcol, zăplaz Vz împrejmuire, îngrăditură, ocol, ogradă, ostrețe (Vz ostreț (1)), ulucă. 2 sm (Îrg; prc) Fiecare dintre scândurile, parii, ulucile etc. (cu vârful ascuțit) care formează un stobor1 (1) Si: (pop) ostrețe (Vz ostreț) Vz leaț, ștachetă, ulucă, zăbrea. 3 sm (Ban; pex) Fiecare din cei patru stâlpi care susțin acoperișul fântânii. 4 sn (Îrg; pex) Ghizd la fântână. 5 sn (Reg; pex) Loc îngrădit pentru oi. 6 sn (Trs; pex) Cimitir.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOBÓR, (1) stobori, s. m., și (2) stoboruri, s. n. (Regional) 1. Fiecare din parii sau din scîndurile înguste (cu vîrful ascuțit) din care se fac gardurile; ulucă. Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. MAT. FOLK. 254. 2. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. A cui sînt aceste curți, De-s așa nalte, minunate, Cu stobor pe dedeparte Și cu altul pe d-aproape? ȘEZ. XIII 113. ◊ Stoborul fîntînii = ghizdul fîntînii. Cînii neîntrerupt să preumblau în giurul stoborului fîntînii. RETEGANUL, P. IV 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stobor m. 1. stâlp, sărbătoare băbească a doua zi după un sfânt: Stoborul Blagoveștenilor, Stoborul Sămpietrului (v. aceste nume); 2. par ascuțit; 3. pl. gard din scânduri așezate vertical: îl chemă la stobor. [Slav. STOBORŬ, stâlp].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stobór m. (vsl. stoborŭ, „stîlp, par”, sîrb. „curte, ogradă”, bg. „parmalîc”; rut. stóvbur, „stîlp, par”; ung. szobor, stîlp. Cp. cu steblă). Vest. Par de gard: o vacă legată de un stobor al garduluĭ. Scîndură ascuțită sus întrebuințată la făcut un gard: desprinseră porciĭ niște stoborĭ. (NPl. Ceaur, 153) Pl. Gard, palane, ocol, îngrăditură: îl chemă la stoborĭ. La (saŭ în) stobor, în curtea bisericiĭ, în adunarea de la ușa bisericiĭ: am să-l spuĭ în stobor (Cod); pricinile să (= se) domolea în stoboru bisericiĭ; bătrîniĭ îĭ chema pe prigonitorĭ în fața stoboruluĭ (Gr-N. 35). Stoboru Blagoveșteniiĭ, a doŭa zĭ de Buna Vestire, la 26 Martie (V. blagoveșnic). Stoboru Sîm-Pĭetruluĭ, a doŭa zĭ de Sfîntu Petru (30 Iuniŭ), cînd nu se lucrează „ca să fii ferit de lupi și de alte rele”. Stoboru Sintă-Măriiĭ micĭ, a doŭa zĭ de Sfînta Maria mică (9 Sept.), cînd nu se lucrează „ca să fiĭ ferit de loviturĭ”. – În Bucov. stoból, n., pl. oále, îngrăditură. V. zaplaz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stobol smn vz stobor2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
stobór (gard) s. n., pl. stobóruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
STOBÓR s. v. cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, ulucă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stobor s. v. CIMITIR. COLAC. GARD. GHIZD. ÎMPREJMUIRE. ÎNGRĂDITURĂ. MARGINE. OCOL. ULUCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stobór (stoboruri), s. n. – 1. Gard, ulucă. – 2. Ulucă, par, scîndură de gard. – Var. stobol. Sl. stoborŭ „coloană” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 369; Conev 80). – Der. stoborî, vb. (a împrejmui cu gard). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STOBÓR1 s. n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor2, prin confuzie cu stobor2 = zăplaz, ulucă)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
STOBÓR2, stobóruri, s. n. (Trans.) 1. Ulucă, zăplaz. 2. Teren îngrădit cu uluci. (din sl. stoborŭ = coloană)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
STOBÓL, stobóluri, s. n. (Trans., Var.) Stobor2. (cf. stobor)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stobór, stobori, (stabor), s.m. – (reg.; înv.) 1. Par. 2. Crengi groase, necioplite sau cioplite cu securea, din care se fac garduri: „Târla este o împrejmuire din stabori, pentru oi, la stână” (AER, 2010: 94; Săcel). – Din sl. staborǔ „stâlp, par, coloană” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER); din bg. stobor (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |