6 definiții pentru statuat
Explicative DEX
statua [At: STAMATI, D. / P: ~tu-a / V: (înv) ~ui (Pzi: ~iesc), stătui (Pzi: 3 ~uiește) / Pzi: ~uez / E: fr statuer] 1-2 vti A stabili în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.) Si: (rar) a statua, a legifera. 3 vt (Pex) A institui.
STATUA, statuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). [Pr.: -tu-a] – Din fr. statuer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
STATUA vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, ger. -uînd. / < fr. statuer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A STATUA ~ez tranz. livr. (litigii, neînțelegeri etc.) A rezolva printr-un statut sau prin autoritatea unei legi. [Sil. -tu-a] /<fr. statuer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
statua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. statuez, 3 sg. și pl. statuează, 1 pl. statuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. statueze (sil. -tu-e-); ger. statuând (sil. -tu-ând)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
STATUA vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
statua, statuezverb
- 1. A hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Te așteptăm, Montecchio, spre-a ști ce-am statuat Asupra întîmplării. MACEDONSKI, O. II 88. DLRLC
-
etimologie:
- statuer DEX '09 DEX '98 DN