STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu într-o expoziție amenajat cu vitrine, mese, panouri, suporturi etc. pentru aranjarea obiectelor, cărților, diagramelor, cartogramelor și graficelor expuse. Standuri speciale sînt destinate articolelor casnice de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. (La fabrici și uzine sau în laboratoare) Loc utilat în mod special pentru controlul și încercarea mașinilor noi. Standurile fabricii de automobile. 3. (Sport) Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. – Variantă: ștand s. n.