10 definiții pentru stăpânitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.

STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor.

stăpânitor, ~oare [At: NEAGOE, ÎNV. 18/17 / Pl: ~i, ~oare / E: stăpâni + -tor] 1 smf Persoană care posedă (cu titlu de proprietate) un bun material inanimat Si: posesor, proprietar, stăpân (10), (îvr) posesuitor Cf stăpâni (1). 2 smf (Spc) Proprietar de pământ Si: posesor, proprietar, stăpân (11), (îvr) posesuitor. 3 a (Rar) Care stăpânește (1). 4 a Care are calitate de stăpân (1-2, 10-11). 5 a (Îvr; îs) Pronume ~ Pronume posesiv. 6 sm, rar sf Stăpân (14). 7 smf (Spc) Domnitor. 8 smf (Spc) Stăpân (16). 9 smf Stat, populație, popor care domină sau care stăpânește (4) alte state, populații, popoare considerate în raport cu acestea Si: cuceritor (1), ocupant, stăpân (14). 10 smf (Înv; în limbajul bisericesc creștin; adesea ca epitet; de obicei urmat de determinări care îi precizează sensul) Stăpân (26). 11 a (D. persoane, partide politice, clase sociale etc.) Care are rol preponderent, conducător, care domină în societate, în stat. 12 a Care deține puterea. 13 a Care guvernează. 14 a (Rar) Suveran. 15 a Care stăpânește (20).

STĂPÂNITÓR2 ~i înv. Persoană care stăpânește, care domină.~ de țară persoană care guverna o țară; domnitor. /a (se) stăpâni + suf. ~tor

stăpânitor a. și m. care stăpânește: proprietar, Domn.

STĂPÎNITÓR2, -OÁRE, stăpînitori, -oare, s. m. și f. (Astăzi rar) 1. Persoană care guvernează (o țară, un popor); domnitor, conducător. Suveranul meu urmează a socoti legătura de bună prietinie cu marele padișah drept cea mai prețioasă dintre legăturile sale cu stăpînitorii popoarelor lumii. SADOVEANU, Z. C. 278. Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31. Lupul cu toată prostia, Cîrmuia împărăția Și, ca un stăpînitor, Unora le da avere, Altora, pe o părere, Le lua chiar starea lor. ALEXANDRESCU, P. 69. ◊ (Metaforic) Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape, Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. 2. Proprietar, posesor, stăpîn. Nu sînt eu stăpînitorul părăsitelor palate, Al pădurilor deșarte, al puhoaielor umflate? EFTIMIU, Î. 51.

stăpînitór m. Care stăpînește (domn, guvernator, cîrmuitor, proprietar, posesor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stăpânitór adj. m., s. m., pl. stăpânitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. stăpânitoáre

stăpânitór adj. m., s. m., pl. stăpânitóri; f. sg. și pl. stăpânitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STĂPÂNITÓR adj., s. 1. adj. dominant. (Clasele ~oare; puterea ~oare.) 2. s. v. domnitor.

STĂPÎNITOR adj., s. 1. adj. dominant. (Clasele ~; puterea ~.) 2. s. cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Un ~ hrăpăreț.)

Intrare: stăpânitor (s.m.)
stăpânitor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăpânitor
  • stăpânitorul
  • stăpânitoru‑
plural
  • stăpânitori
  • stăpânitorii
genitiv-dativ singular
  • stăpânitor
  • stăpânitorului
plural
  • stăpânitori
  • stăpânitorilor
vocativ singular
  • stăpânitorule
plural
  • stăpânitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

stăpânitor, -oare (persoană) stăpânitoare

  • 1. Persoană care domnește într-o țară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conducător, -oare domnitor (s.m.) 4 exemple
    exemple
    • Suveranul meu urmează a socoti legătura de bună prietinie cu marele padișah drept cea mai prețioasă dintre legăturile sale cu stăpînitorii popoarelor lumii. SADOVEANU, Z. C. 278.
      surse: DLRLC
    • Stăpînitorul ce varsă în războaie păraie de sînge pentru ambiție. NEGRUZZI, S. I 31.
      surse: DLRLC
    • Lupul cu toată prostia, Cîrmuia împărăția Și, ca un stăpînitor, Unora le da avere, Altora, pe o părere, Le lua chiar starea lor. ALEXANDRESCU, P. 69.
      surse: DLRLC
    • metaforic Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape, Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Nu sînt eu stăpînitorul părăsitelor palate, Al pădurilor deșarte, al puhoaielor umflate? EFTIMIU, Î. 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Stăpâni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09