stăpânitor, ~oare [At: NEAGOE, ÎNV. 18/17 / Pl: ~i, ~oare / E: stăpâni + -tor] 1 smf Persoană care posedă (cu titlu de proprietate) un bun material inanimat Si: posesor, proprietar, stăpân (10), (îvr) posesuitor Cf stăpâni (1). 2 smf (Spc) Proprietar de pământ Si: posesor, proprietar, stăpân (11), (îvr) posesuitor. 3 a (Rar) Care stăpânește (1). 4 a Care are calitate de stăpân (1-2, 10-11). 5 a (Îvr; îs) Pronume ~ Pronume posesiv. 6 sm, rar sf Stăpân (14). 7 smf (Spc) Domnitor. 8 smf (Spc) Stăpân (16). 9 smf Stat, populație, popor care domină sau care stăpânește (4) alte state, populații, popoare considerate în raport cu acestea Si: cuceritor (1), ocupant, stăpân (14). 10 smf (Înv; în limbajul bisericesc creștin; adesea ca epitet; de obicei urmat de determinări care îi precizează sensul) Stăpân (26). 11 a (D. persoane, partide politice, clase sociale etc.) Care are rol preponderent, conducător, care domină în societate, în stat. 12 a Care deține puterea. 13 a Care guvernează. 14 a (Rar) Suveran. 15 a Care stăpânește (20).